0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Yoga
  3. Zile de Pace Supremă
Carte

Zile de Pace Supremă

Zile de Pace Supremă. Editura Mix
CumpărDetalii carte

Experienţa întâlnirii cu Ramana Maharshi – cea mai înaltă formă de yoga trăită

Autor(i): Mouni Sadhu
Editura: Mix
Colecţia: Alternative spirituale
Anul apariţiei: 2019
Pagini: 288 (13x20 cm)
Preţ: 35,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Cartea „Zile de Pace Supremă“ conţine file din jurnalul ţinut de autor în perioada petrecută la Ramanashramam, aşezământul lui Maharshi, perioadă care coincide cu ultimele luni înainte ca Maestrul să părăsească planul fizic.

Este o mărturisire vibrând de sinceritate, iubire şi aspiraţie spirituală, în care autorul „extrem de atent şi de minuţios, şi-a descris în cuvinte, atât cât i-a fost omeneşte posibil, experienţe interioare inexprimabile“.

Sri Maharshi, prin faptul că ne-a oferit o formulă de viaţă prin tehnica modernă a Vicharei, a pus în practică vechiul adevăr potrivit căruia fie şi numai un cuvânt al unui Maestru autentic, dacă este pus în practică, este suficient ca să conducă aspirantul la atingerea beatitudinii spirituale.

Absenţa egoismului, care caracterizează marile fiinţe, nu se bazează pe sentimentalism sau teorii. Aceste fiinţe îşi cunosc sursa. Când Iisus Hristos s-a rugat pentru duşmanii săi ori când Maharshi, bătut fiind de hoţi, le-a întors şi partea cealaltă ca să-l lovească, ei cunoşteau legea. Nu este pic de ipocrizie în faptele lor. Ei erau conştienţi că aceeaşi viaţă curge şi prin venele persecutorilor, şi printr-ale lor. Singura diferenţă este că Iisus şi Maharshi erau conştienţi de unitatea care există în tot, pe când persecutorii lor, nu.

Personalităţile individuale pot fi asemuite frunzelor unui copac. Ele sunt multe, dar nu au fiecare o viaţă de sine stătătoare, ci au viaţa comună a copacului. Copacul este sursa existenţei lor. Frunzele cresc, se ofilesc şi în final mor. Dar copacul nu este afectat de soarta frunzelor. Nu are nicio frunză preferată; ştie că acestea joacă un rol temporar, însă ştiu oare şi frunzele care este destinul copacului din care au crescut, a cărui durată de viaţă depăşeşte cum mult durata vieţilor fiecăreia dintre ele?

Din punctul de vedere al frunzei, viaţa este limitată, posibilităţile ei sunt circumscrise unui destin şi toate eforturile de a evita o existenţă comună sunt zadarnice. Ar putea realiza că viaţa copacului, care continuă şi după ce ea nu va mai fi, este singura care contează; că îndeplinirea cu credinţă a funcţiei ei de frunză este singurul mod în care poate îmbunătăţi viaţa copacului de care depind atât viaţa ei, cât şi vieţile tuturor frunzelor.