0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Biografii
  3. Leonardo da Vinci - Jurnal
Carte

Leonardo da Vinci - Jurnal

Leonardo da Vinci - Jurnal. Editura Aldo Press
Autor(i): Leonardo da Vinci
Editura: Aldo Press
Anul apariţiei: 2013
Pagini: 600 (17x24 cm)
Preţ: 63,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


Leonardo da Vinci (1452-1519) a fost un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian.

Om de spirit universal, în același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă.

Aportul său, deschizător de drumuri, în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent conștient.

Leonardo da Vinci a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții, cuvintele cu vibrație de bronz: Io continuero („Voi dăinui“).

Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 într-o sâmbătă, într-o casă, nu departe de Florența, în mică localitate Vinci (Anchiano).

Există îndoieli referitoare la originea și la profesia părinților lui. Unele surse spun că tatăl său, Don Ser Piero, era moșier, altele că era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun că era fie servitoare sau fată de țărani săraci, fie sclavă arabă.

Din cauza faptului că starea socială a părinților lui Leonardo da Vinci era atât de diferită, ei nu s-au putut căsători unul cu celălalt.

Ser Piero s-a căsătorit cu o anumită Albiera când Leonardo avea cam un an, iar Caterina la rândul ei s-a căsătorit cu altcineva. Mama vitregă, Albiera, moare la 28 de ani, în 1464, fără să aibă copii și a fost înmormântată la San Biaggio.

Tatăl lui Leonardo da Vinci, Piero, se recăsătorește de trei ori având șase fii de la cea de a treia soție și alți șase de la a patra soție. Așadar Leonardo a avut doisprezece frați și surori cu care nu a avut multe legături, dar care i-au creat probleme la moartea tatălui său, în legătură cu împărțirea moștenirii.

Se crede că Leonardo a rămas în casa bunicului său, unde a primit o educație mai degrabă dezordonată, discontinuă, neregulată, de educația sa ocupându-se bunicul Antonio, unchiul Francesco și preotul Piero (cel care îl botezase).

A învățat să scrie cu mâna stângă, de la dreapta la stânga, iar Vasari a spus că băiatul când studia, începea mai multe lucruri pe care la abandona pe parcurs.

Neavând posibilitatea să-l ajute să înceapă o carieră juridică, tatăl său decide ca Leonardo să învețe să folosească abacul.

Leonardo a fost îngrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind îngrijit de familia bunicului dinspre tată, Antonio.

Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învățându-l agricultură.

Leonardo învățase acasă să citească și să scrie italiană și în oarecare măsură latină, avea cunoștințe de matematică și muzica (învățase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim (copiii din flori purtau numele popular de „bastard“, fapt ce va influența viața lui Leonardo), era împotriva legii să meargă la o universitate.

În martie 1503 Leonardo a început să lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa.

Leonardo da Vinci era foarte atașat de acest tablou, purtându-l mereu cu sine.

Pictorul și istoricul de artă Lomazzo scrie ca „Leonardo da Vinci nu l-a terminat pentru că nu știa niciodată dacă nu mai avea ceva de spus… mereu se întorcea să lucreze la el, niciodată nu i se părea că l-a terminat“.

Trăsăturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanentă, o curgere neîntreruptă a stărilor sufletești de o mare diversitate, cu un zâmbet misterios care oricând te aștepți să se accentueze, să se atenueze sau poate chiar să dispară. Se spune că Leonardo, pentru a întreține în timpul lucrului fugitivul zâmbet al modelului, punea să i se cânte o muzică de o deosebită suavitate.