0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Biografii
  3. Leonardo da Vinci - Jurnal
Carte

Leonardo da Vinci - Jurnal

Leonardo da Vinci - Jurnal. Editura
CumpărDetalii carte

Autor(i): Leonardo da Vinci
Editura: Aldo Press
Anul apariţiei: 2013
Pagini: 600 (17x24 cm)
Preţ: 59,95 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Leonardo da Vinci (1452-1519) a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.

Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă şi inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din acea epocă.

Aportul său, deschizător de drumuri, în artele plastice şi forţa lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfăşurare istorică a ştiinţei sunt caracteristice uriaşei sale personalităţi, de care a fost permanent conştient.

Leonardo da Vinci a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morţii, cuvintele cu vibraţie de bronz: Io continuero („Voi dăinui“).

Leonardo s-a născut la 15 aprilie 1452, noaptea, la ora 22:00 într-o sâmbătă, într-o casă, nu departe de Florenţa, în mică localitate Vinci (Anchiano).

Există îndoieli referitoare la originea şi la profesia părinţilor lui. Unele surse spun că tatăl său, Don Ser Piero, era moşier, altele că era notar. Iar despre mama lui, Caterina, unele surse spun că era fie servitoare sau fată de ţărani săraci, fie sclavă arabă.

Din cauza faptului că starea socială a părinţilor lui Leonardo da Vinci era atât de diferită, ei nu s-au putut căsători unul cu celălalt.

Ser Piero s-a căsătorit cu o anumită Albiera când Leonardo avea cam un an, iar Caterina la rândul ei s-a căsătorit cu altcineva. Mama vitregă, Albiera, moare la 28 de ani, în 1464, fără să aibă copii şi a fost înmormântată la San Biaggio.

Tatăl lui Leonardo da Vinci, Piero, se recăsătoreşte de trei ori având şase fii de la cea de a treia soţie şi alţi şase de la a patra soţie. Aşadar Leonardo a avut doisprezece fraţi şi surori cu care nu a avut multe legături, dar care i-au creat probleme la moartea tatălui său, în legătură cu împărţirea moştenirii.

Se crede că Leonardo a rămas în casa bunicului său, unde a primit o educaţie mai degrabă dezordonată, discontinuă, neregulată, de educaţia sa ocupându-se bunicul Antonio, unchiul Francesco şi preotul Piero (cel care îl botezase).

A învăţat să scrie cu mâna stângă, de la dreapta la stânga, iar Vasari a spus că băiatul când studia, începea mai multe lucruri pe care la abandona pe parcurs.

Neavând posibilitatea să-l ajute să înceapă o carieră juridică, tatăl său decide ca Leonardo să înveţe să folosească abacul.

Leonardo a fost îngrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind îngrijit de familia bunicului dinspre tată, Antonio.

Fratele mai mic al lui Piero, Francesco, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învăţându-l agricultură.

Leonardo învăţase acasă să citească şi să scrie italiană şi în oarecare măsură latină, avea cunoştinţe de matematică şi muzica (învăţase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim (copiii din flori purtau numele popular de „bastard“, fapt ce va influenţa viaţa lui Leonardo), era împotriva legii să meargă la o universitate.

În martie 1503 Leonardo a început să lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa.

Leonardo da Vinci era foarte ataşat de acest tablou, purtându-l mereu cu sine.

Pictorul şi istoricul de artă Lomazzo scrie ca „Leonardo da Vinci nu l-a terminat pentru că nu ştia niciodată dacă nu mai avea ceva de spus… mereu se întorcea să lucreze la el, niciodată nu i se părea că l-a terminat“.

Trăsăturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanentă, o curgere neîntreruptă a stărilor sufleteşti de o mare diversitate, cu un zâmbet misterios care oricând te aştepţi să se accentueze, să se atenueze sau poate chiar să dispară. Se spune că Leonardo, pentru a întreţine în timpul lucrului fugitivul zâmbet al modelului, punea să i se cânte o muzică de o deosebită suavitate.