Etnofrumosul sau Cazul Mărie
Editura: Eikon
Colecţia: Etno
Anul apariţiei: 2014
Pagini: 264 (14x20 cm)
Preţ: 29,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.
Frumosul este o categorie fundamentală în gândirea și existența colectivităților tradiționale.
Asociat cu binele și cu adevărul, care în oralitate înseamnă „lege“, subordonează orice tip de activitate posibilă, de la simplul ceremonial cotidian al formulei de binețe și de salut, la marile ritualuri comunitare; de la îndemânarea cu care ceramistul așează culori pastelate și simboluri subtile pe suprafața de argilă, la interesul omului de a-și împodobi casa cu obiecte de artă ce țin de esteticul civilizației rurale; de la grija rostirii alese (în împrejurări obișnuite, mundane, ca și în forme poetice, în poezie, în proză, în specii cultice) la spiritul riguros și exact care pătrunde în judecățile de valoare.
Frumosul categorial a găsit în săteanul de altădată un teoretician demn de invidiat. El a formulat câteva sentințe simple și precise, de tipul „Nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place mie“, pe care le-a instituționalizat, adică a făcut să fie acceptate de întreaga obște, și le-a experimentat în practica artistică, precum și în viața de zi cu zi.
Legătura dintre teorie și artă s-a păstrat permanent, una verificând-o pe cealaltă.
Omul s-a înconjurat de forme frumoase pentru ca traiul să-i fie plăcut, bine rânduit și adevărat. Cine privește un interior țărănesc aparținând „tradiției clasice“, cu aranjamente specifice de forme, de culori și de simboluri, sau o locuință cu acareturi plasate în decor natural poate afirma liniștit că estetica ambientală s-a născut la sat.
Orășeanul a inventat sintagma „estetica ambientală“ recent, abia după ce și-a dat seama de realitatea ei și în măsura în care se integrează în ea în chip convențional, artificial; pe câtă vreme săteanul avea conștiința că se instalase de multă vreme într-un asemenea spațiu al frumosului, construit în chip natural.