Înțelepciunea Angelică despre Divina Providență

Autor(i): Emanuel Swedenborg
Editura: Firul Ariadnei
Anul apariţiei: 2016
Pagini: 382 (13x20 cm)
ISBN:9786068594071
Preţ: 50,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Divina Providență este Cârmuirea Divinei Iubiri și a Divinei Înțelepciuni a Domnului.

În tot ceea ce face, Divina Providență a Domnului vizează infinitul și eternitatea. Există anumite Legi ale Providenței Divine care sunt neștiute de oameni. Providența Divină ia în considerare aspectele eterne, și nu ia în considerare aspectele temporale decât în măsura în care ele concordă cu cele eterne.

Universul a fost creat din Divina Iubire prin intermediul Divinei Înțelepciuni. Divina Iubire și Divina Înțelepciune izvorăsc ca un tot unitar din Domnul. Acest tot unitar este prezent, ca într-un fel de imagine, în orice lucru creat.

Este specific Providenței Divine ca orice lucru creat să fie, atât în aspectele sale comune cu alte lucruri, cât și în aspectele sale particulare, un astfel de tot unitar, iar dacă nu este încă așa, să devină.

Cuprinsul cărţii: „Înțelepciunea Angelică despre Divina Providență“

• Divina Providență este Cârmuirea Divinei Iubiri și a Divinei Ințelepciuni a Domnului
• Providența Divină a Domnului are ca scop un Cer provenit din Spița Omenească
• În tot ceea ce face, Divina Providență a Domnului vizează infinitul și eternitatea
• Există anumite Legi ale Providenței Divine care sunt neștiute de oameni
• Este o Lege a Providenței Divine ca ființa umană să acționeze potrivit liberului său arbitru și în conformitate cu rațiunea
• Este o Lege a Providenței Divine ca omul să îndepărteze, aparent prin propriile-i puteri, relele din ființa sa externă, considerându-le păcate; și atunci Domnul poate astfel, și nu altfel, să îndepărteze relele din ființa sa internă, și totodată din ființa sa externă
• Este o Lege a Providenței Divine ca ființa umană să nu fie deloc constrânsa prin intermediul unor mijloace externe să gândească și să voiască (prin urmare, să creadă și să iubească) lucrurile care țin de religie; ci ca ființa umană să facă singură aceste lucruri, iar uneori să-și autoimpună să le facă.
• Este o Lege a Providenței Divine ca ființa umană să fie călăuzită și învățată de Domnul, din Cer, prin intermediul Cuvântului, al doctrinei și al predicilor bazate pe Cuvânt, și asta păstrând aparența că ființa umană acționează independent
• Este o Lege a Providenței Divine ca omul să nu perceapă și să nu simtă nimic din lucrarea Providenței Divine, dar cu toate acestea el să o cunoască și să o recunoască
• Propria prudență este nulă - ea doar pare a exista, deoarece așa trebuie să pară însă Divina Providență este atotcuprinzătoare, deoarece ea integrează chiar și cele mai mici amănunte
• Providența Divină ia în considerare aspectele eterne, și nu ia în considerare aspectele temporale decât în măsura în care ele concordă cu cele eterne
• Ființa umană nu primește acces, lăuntric, la adevărul credinței și la binele carității, decât în măsura în care ea poate fi menținută întru acestea până la sfârșitul vieții sale
• Legile Îngăduinței sunt totodată Legi ale Providenței Divine
• Relele sunt îngăduite pentru un scop, care este mântuirea
• Providența Divină este prezentă în ființa celor răi și în ființa celor buni deopotrivă
• Providența Divină nu impune nimănui răul și nu impune nimănui binele, ci propria prudență a ființei umane face ca ea să-și însușească răul sau binele
• Orice ființă umană poate fi transformată spiritual, și nu există nici un fel de Predestinare
• Domnul nu poate acționa împotriva legilor Providenței Divine, pentru că a acționa împotriva acestor legi ar însemna să acționeze împotriva Divinei Sale Iubiri și împotriva Divinei Sale Înțelepciuni, deci împotriva Lui însuși