0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Spiritualitate
  3. Vocea cunoaşterii
Carte

Vocea cunoaşterii

Vocea cunoaşterii. Editura Mix
CumpărDetalii carte

Autor(i): Don Miguel Ruiz, Janet Mills
Editura: Mix
Colecţia: Lumea din noi
Anul apariţiei: 2010
Pagini: 249 (11x16 cm)
Preţ: 25,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Arborele Cunoaşterii reprezintă un simbol foarte puternic. Legenda spune că oricine mănâncă din fructele sale va putea face diferenţa între bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, între ceea ce este frumos şi ceea ce este urât.

Înainte de a învăţa să vorbim, adevărata noastră natură consta din iubire, din fericirea de a explora şi de a ne bucura de viaţă.

Odată ce am învăţat să comunicăm prin intermediul limbajului, oamenii din jurul nostru ne-au captat atenţia şi ne-au programat cu cunoaştere care, din nefericire, este contaminată cu minciuni.

Această voce a cunoaşterii nu încetează nici o clipă să vorbească, să judece, să bârfească şi să abuzeze de noi.

Ruiz ne învaţă cum să regăsim vocea tăcută a integrităţii noastre şi cum să ne redobândim pacea interioară. Când vocea cunoaşterii nu ne mai controlează, viaţa devine expresia sinelui nostru autentic, la fel ca în perioada de dinainte de a învăţa să vorbim. Ne întoarcem astfel la adevăr, la iubire, la bucuria de a trăi.

Fragment din cartea „Vocea cunoaşterii“

Arborele Cunoaşterii reprezintă un simbol foarte puternic. Legenda spune că oricine mănâncă din fructele sale va putea face diferenţa dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciuna, dintre ceea ce este frumos şi ceea ce este urât. El acumulează toată această cunoaştere şi începe să emită judecaţi. Ei bine, chiar acest lucru s-a întâmplat cu oamenii acelor timpuri. Simbolismul mărului este următorul: orice concept, orice minciună, este precum un fruct care conţine seminţe. Dacă plasăm aceste seminţe într-un sol fertil, ele dau naştere unui alt copac. Acesta va face noi fructe, cu ajutorul cărora cunoaşterea se amplifica din ce în ce mai tare.

Orice om a ajuns astăzi să deţină propriul său Arbore al Cunoaşterii, care nu este altceva decât propriul său sistem de convingeri. Arborele Cunoaşterii se referă la acea structură în care credem fără rezerve. Fiecare concept, fiecare opinie în care credem alcătuieşte o ramură în acest copac, până când ne trezim în cap cu întregul Arbore al Cunoaşterii. De îndată ce acesta ajunge la maturitate în mintea noastră, noi auzim vocea puternică a îngerului căzut vorbind în interiorul nostru. Prinţul Minciunilor ajunge să trăiască astfel în capul nostru. Toltecii afirma că mărul cu care s-au hrănit primii oameni era putred: în el trăia un Parazit. Mâncând fructul, ei au asimilat inclusiv Parazitul, care a ajuns să trăiască viaţa în locul lor. Marele Povestitor, Parazitul, se naşte în mintea noastră şi se hrăneşte cu credinţa noastră, crescând din ce în ce mai mare.

Povestea lui Adam şi a Evei explica felul în care umanitatea a căzut din visul raiului în cel al iadului. Aşa se face că am ajuns unde am ajuns. Legenda afirma că oamenii nu au mâncat decât o singură înghiţitură din acel măr, dar acest lucru nu este adevărat. Eu cred că ei au mâncat toate fructele copacului, după care s-au îmbolnăvit, căci se hrăniseră cu prea multe minciuni şi otrăvuri emoţionale. Oamenii au asimilat toate conceptele, toate opiniile şi toate poveştile pe care li le-a spus marele mincinos, fără să-şi dea seama că acestea nu erau adevărate.

În acel moment, ochii lor spirituali s-au închis, iar ei nu au mai putut vedea lumea prin ochii adevărului. Au început să o perceapă într-un mod diferit, care le-a schimbat complet viaţa. Când Arborele Cunoaşterii a prins rădăcini în mintea lor, ei nu au mai putut percepe altceva decât minciunile, respectiv cunoaşterea. Au căzut astfel din Paradis, căci minciunile nu au ce căuta acolo. Căderea din Paradis nu înseamnă altceva decât trecerea într-un vis al minciunii. Este visul pe care îl trăim şi astăzi, deopotrivă colectiv şi individual, şi are la baza numai minciuni.

Înainte ca oamenii să mănânce fructul din Arborele Cunoaşterii, ei trăiau în adevăr. Nu puteau rosti decât adevărul. Trăiau în iubire, fără să se teamă. După ce au mâncat fructul respectiv, ei au cunoscut vinovăţia şi ruşinea. Au început să se judece pe ei înşişi, considerând că nu mai sunt suficient de buni. Din păcate, au început să-i judece şi pe cei din jur după aceleaşi criterii. Odată cu judecăţile de valoare a apărut polarizarea, separarea, dar şi dorinţa de a pedepsi şi de a fi pedepsiţi. Pentru prima oară în viaţa lor, ei nu s-au mai comportat cu bunătate unii faţă de ceilalţi. Nu au mai respectat şi nu au mai îndrăgit întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Au cunoscut suferinţa şi au început să se învinovăţească singuri, dar şi pe cei din jur, sfârşind prin a-l învinovăţi chiar pe Dumnezeu. Oamenii au început să nu mai creadă că Dumnezeu reprezintă iubirea şi dreptatea şi au devenit convinşi că acesta abia aşteaptă să-i pedepsească şi să le facă rău. Acest lucru nu era adevărat. Era o minciună, dar oamenii au crezut în ea, separându-se astfel de Dumnezeu.

Cuprinsul cărţii: „Vocea cunoaşterii“

  • Toltecii
  • Adam şi Eva
  • O vizită la bunicul
  • Minciuna referitoare la imperfecţiunea noastră
  • O noapte în deşert
  • Povestitorul
  • Pacea interioară
  • Emoţiile sunt reale
  • Bunul simţ şi credinţă oarbă
  • Transformarea povestitorului
  • Scrieţi-vă povestea cu iubire
  • Deschiderea ochilor spirituali
  • Arborele vieţii
  • Rugăciuni
  • Despre autori