0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Spiritualitate
  3. Vocea cunoașterii
Carte

Vocea cunoașterii

Vocea cunoașterii. Editura Mix
Cumpăr
Autor(i): Don Miguel Ruiz, Janet Mills
Editura: Mix
Colecţia: Lumea din noi
Anul apariţiei: 2010
Pagini: 249 (11x16 cm)
Preţ: 25,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Arborele Cunoașterii reprezintă un simbol foarte puternic. Legenda spune că oricine mănâncă din fructele sale va putea face diferența între bine și rău, dintre adevăr și minciună, între ceea ce este frumos și ceea ce este urât.

Înainte de a învăța să vorbim, adevărata noastră natură consta din iubire, din fericirea de a explora și de a ne bucura de viață.

Odată ce am învățat să comunicăm prin intermediul limbajului, oamenii din jurul nostru ne-au captat atenția și ne-au programat cu cunoaștere care, din nefericire, este contaminată cu minciuni.

Această voce a cunoașterii nu încetează nici o clipă să vorbească, să judece, să bârfească și să abuzeze de noi.

Ruiz ne învață cum să regăsim vocea tăcută a integrității noastre și cum să ne redobândim pacea interioară. Când vocea cunoașterii nu ne mai controlează, viața devine expresia sinelui nostru autentic, la fel ca în perioada de dinainte de a învăța să vorbim. Ne întoarcem astfel la adevăr, la iubire, la bucuria de a trăi.

Fragment din cartea „Vocea cunoașterii“

Arborele Cunoașterii reprezintă un simbol foarte puternic. Legenda spune că oricine mănâncă din fructele sale va putea face diferența dintre bine și rău, dintre adevăr și minciuna, dintre ceea ce este frumos și ceea ce este urât. El acumulează toată această cunoaștere și începe să emită judecați. Ei bine, chiar acest lucru s-a întâmplat cu oamenii acelor timpuri. Simbolismul mărului este următorul: orice concept, orice minciună, este precum un fruct care conține semințe. Dacă plasăm aceste semințe într-un sol fertil, ele dau naștere unui alt copac. Acesta va face noi fructe, cu ajutorul cărora cunoașterea se amplifica din ce în ce mai tare.

Orice om a ajuns astăzi să dețină propriul său Arbore al Cunoașterii, care nu este altceva decât propriul său sistem de convingeri. Arborele Cunoașterii se referă la acea structură în care credem fără rezerve. Fiecare concept, fiecare opinie în care credem alcătuiește o ramură în acest copac, până când ne trezim în cap cu întregul Arbore al Cunoașterii. De îndată ce acesta ajunge la maturitate în mintea noastră, noi auzim vocea puternică a îngerului căzut vorbind în interiorul nostru. Prințul Minciunilor ajunge să trăiască astfel în capul nostru. Toltecii afirma că mărul cu care s-au hrănit primii oameni era putred: în el trăia un Parazit. Mâncând fructul, ei au asimilat inclusiv Parazitul, care a ajuns să trăiască viața în locul lor. Marele Povestitor, Parazitul, se naște în mintea noastră și se hrănește cu credința noastră, crescând din ce în ce mai mare.

Povestea lui Adam și a Evei explica felul în care umanitatea a căzut din visul raiului în cel al iadului. Așa se face că am ajuns unde am ajuns. Legenda afirma că oamenii nu au mâncat decât o singură înghițitură din acel măr, dar acest lucru nu este adevărat. Eu cred că ei au mâncat toate fructele copacului, după care s-au îmbolnăvit, căci se hrăniseră cu prea multe minciuni și otrăvuri emoționale. Oamenii au asimilat toate conceptele, toate opiniile și toate poveștile pe care li le-a spus marele mincinos, fără să-și dea seama că acestea nu erau adevărate.

În acel moment, ochii lor spirituali s-au închis, iar ei nu au mai putut vedea lumea prin ochii adevărului. Au început să o perceapă într-un mod diferit, care le-a schimbat complet viața. Când Arborele Cunoașterii a prins rădăcini în mintea lor, ei nu au mai putut percepe altceva decât minciunile, respectiv cunoașterea. Au căzut astfel din Paradis, căci minciunile nu au ce căuta acolo. Căderea din Paradis nu înseamnă altceva decât trecerea într-un vis al minciunii. Este visul pe care îl trăim și astăzi, deopotrivă colectiv și individual, și are la baza numai minciuni.

Înainte ca oamenii să mănânce fructul din Arborele Cunoașterii, ei trăiau în adevăr. Nu puteau rosti decât adevărul. Trăiau în iubire, fără să se teamă. După ce au mâncat fructul respectiv, ei au cunoscut vinovăția și rușinea. Au început să se judece pe ei înșiși, considerând că nu mai sunt suficient de buni. Din păcate, au început să-i judece și pe cei din jur după aceleași criterii. Odată cu judecățile de valoare a apărut polarizarea, separarea, dar și dorința de a pedepsi și de a fi pedepsiți. Pentru prima oară în viața lor, ei nu s-au mai comportat cu bunătate unii față de ceilalți. Nu au mai respectat și nu au mai îndrăgit întreaga creație a lui Dumnezeu. Au cunoscut suferința și au început să se învinovățească singuri, dar și pe cei din jur, sfârșind prin a-l învinovăți chiar pe Dumnezeu. Oamenii au început să nu mai creadă că Dumnezeu reprezintă iubirea și dreptatea și au devenit convinși că acesta abia așteaptă să-i pedepsească și să le facă rău. Acest lucru nu era adevărat. Era o minciună, dar oamenii au crezut în ea, separându-se astfel de Dumnezeu.

Cuprinsul cărţii: „Vocea cunoașterii“

  • Toltecii
  • Adam și Eva
  • O vizită la bunicul
  • Minciuna referitoare la imperfecțiunea noastră
  • O noapte în deșert
  • Povestitorul
  • Pacea interioară
  • Emoțiile sunt reale
  • Bunul simț și credință oarbă
  • Transformarea povestitorului
  • Scrieți-vă povestea cu iubire
  • Deschiderea ochilor spirituali
  • Arborele vieții
  • Rugăciuni
  • Despre autori