Ioan Petru Culianu scrutează partea esoterică a Renașterii, Cabala creștină și mistica neoplatonică înflorite în Italia secolului al XV-lea, construcții speculative solidare cu științele oculte ale Evului Mediu.
Ar fi interesant de știut dacă intima cunoaștere a credințelor, ideilor și tehnicilor religioase a pregătit – sau provocat – tema centrală din Hesperus. Un tânăr savant, stăpân pe mai multe mitologii, a resimțit nevoia imperioasă de a scrie un roman care este în același timp o operă științifico-fantastică și o „călătorie filozofică“ într-o lume paralelă, construită prin magia narațiunii.
…istoria intelectuală a omenirii nu este decât jocul minții umane cu ea însăși și nici nu poate să fie altceva.
Lucrare de referință, „Dicționarul religiilor“ integrează în prezentarea religiilor ipoteze metodologice cognitive novatoare, combinând acuratețea lor cu accesibilitatea textului.
Ioan Petru Culianu face o analiză a religiilor dualiste a căror istorie a influențat în mod profund Occidentul: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul și catharismul occitan și lombard.
De la începutul anilor ’80, Ioan Petru Culianu, invitat să colaboreze la lucrări colective de referință din zona studiilor religioase, își creează modalitatea specifică de a ordona și distila, în texte sintetice, deopotrivă elementele unei vaste cunoașteri și propriile propuneri teoretice.
În „Experiențe ale extazului“, Ioan Petru Culianu abordează studiul ascensiunii extatice ca istoric al religiilor.
Concepția noastră modernă asupra istoriei este imprecisă și depășită. Are nevoie de o revizuire radicală, în lumina a ceea ce se petrece în unele arii mai sofisticate ale științei, a căror viziune asupra lumii a pornit să se modifice încă de acum un secol.
Ne găsim în prezent la răscrucea a două epistemologii: prima, cu rădăcini încă în epoca Luminilor, crede că progresul științific este cumulativ și că omenirea va sfârși prin a descoperi cândva Adevărul; a doua, care nu există decât de un sfert de secol, consideră că toate viziunile asupra lumii sunt valide, că toate se află departe de Adevăr și că între ele nu există continuitate. Conform acestei epistemologii, viziunea asupra lumii specifică Renașterii și aceea a științei moderne, deși aflate în succesiune cronologică, ar fi pur și simplu incomensurabile.
O istorie culturală fascinantă și cvasi-enciclopedică a lumii de dincolo, din paleolitic până în prezent. Cititorul va afla un ghid neprețuit spre sălașurile nenumărate ale lumii de dincolo, așa cum se lasă ele văzute prin porțile visului și ale morții, ale experienței mistice și șamanice, ale filozofiei și ficțiunii…
