Trauma, știută sau neștiută, dar mai ales cea neștiută – trauma „uitată“, din cele mai fragede momente ale copilăriei –, ne definește viața, ne limitează și ne constrânge, ne condamnă la suferință și la pierderea „viului“ din noi.
Anthony Stevens explorează o serie amplă de date oferite de antropologie, etologie, sociobiologie, neurologie, psiholingvistică și psihologie, în special psihologia jungiană, pentru a contura portretul acestui om arhaic din noi înșine, nevoile și intențiile sale.
Conform perspectivei psihologiei jungiene, astăzi suntem martorii unei tranziții cruciale: o perioadă de reacție împotriva formelor culturale și religioase care s-au rigidizat și s-au izolat de izvorul creator al conștientului colectiv. Semnificația ascunsă a acestei „urgente psihice“ este aceea că împinge dezvoltarea conștiinței umane către o renaștere spirituală.
În această carte, eminentul analist jungian Marie-Louise von Franz își folosește vasta cunoaștere pe care o are despre mituri, basme, vise și viziuni pentru a arăta modul în care însuși psihicul colectiv ne-a indicat căile prin care am putea rezolva impasul modern în care ne aflăm.