Trauma, ştiută sau neştiută, dar mai ales cea neştiută – trauma „uitată“, din cele mai fragede momente ale copilăriei –, ne defineşte viaţa, ne limitează şi ne constrânge, ne condamnă la suferinţă şi la pierderea „viului“ din noi.
Anthony Stevens explorează o serie amplă de date oferite de antropologie, etologie, sociobiologie, neurologie, psiholingvistică şi psihologie, în special psihologia jungiană, pentru a contura portretul acestui om arhaic din noi înşine, nevoile şi intenţiile sale.
Conform perspectivei psihologiei jungiene, astăzi suntem martorii unei tranziţii cruciale: o perioadă de reacţie împotriva formelor culturale şi religioase care s-au rigidizat şi s-au izolat de izvorul creator al conştientului colectiv. Semnificaţia ascunsă a acestei „urgente psihice“ este aceea că împinge dezvoltarea conştiinţei umane către o renaştere spirituală.
În această carte, eminentul analist jungian Marie-Louise von Franz îşi foloseşte vasta cunoaştere pe care o are despre mituri, basme, vise şi viziuni pentru a arăta modul în care însuşi psihicul colectiv ne-a indicat căile prin care am putea rezolva impasul modern în care ne aflăm.