Omenirea, privită ca specie biologică, pare să-și fi pierdut firescul instinct de conservare. Un rău cu mai multe chipuri amenința dezvoltarea noastră și, în același timp, e tocmai rezultatul acestei dezvoltări
„Universul într-o coajă de nucă“ ne poartă către frontierele fizicii actuale, acolo unde realitatea e deseori mai stranie decât ficțiunea, pentru a explica publicului larg principiile care guvernează universul.
„Creierul nostru muzical“ leagă subtilitățile imponderabile ale interpretării și audiției de procesele neurologice care stau la baza lor și explică impactul formidabil pe care eterna obsesie a muzicii îl are asupra noastră.
Pentru Oliver Sacks, omul este o ființă muzicală prin excelență.
Nu în cine știe ce sens metaforic, ci într-unul cât se poate de concret: în creierul uman, zona implicată în tot ce ține de muzică - de la compoziție și interpretare până la audiție și mișcare ritmică - e mai întinsă decât zona răspunzătoare de limbaj.