Omenirea, privită ca specie biologică, pare să-şi fi pierdut firescul instinct de conservare. Un rău cu mai multe chipuri ameninţa dezvoltarea noastră şi, în acelaşi timp, e tocmai rezultatul acestei dezvoltări
„Universul într-o coajă de nucă“ ne poartă către frontierele fizicii actuale, acolo unde realitatea e deseori mai stranie decât ficţiunea, pentru a explica publicului larg principiile care guvernează universul.
„Creierul nostru muzical“ leagă subtilităţile imponderabile ale interpretării şi audiţiei de procesele neurologice care stau la baza lor şi explică impactul formidabil pe care eterna obsesie a muzicii îl are asupra noastră.
Pentru Oliver Sacks, omul este o fiinţă muzicală prin excelenţă.
Nu în cine ştie ce sens metaforic, ci într-unul cât se poate de concret: în creierul uman, zona implicată în tot ce ţine de muzică - de la compoziţie şi interpretare până la audiţie şi mişcare ritmică - e mai întinsă decât zona răspunzătoare de limbaj.