Colecţia „Argument“ (pag. 2)

Mesajul său nu trebuie înțeles ca un apel la trândăveală, ci ca un îndemn de a păstra echilibrul dintre încet și repede. Căci dacă ne redescoperim țestoasa interioară, s‑ar putea să ajungem în timp util la destinație, dar și să ne bucurăm de călătorie.

Mari învățați ai epocilor trecute au fost frapați de asemănarea, la nivel mistic, a marilor religii. Ele par a avea în comun ceea ce yoghinii din India numesc Sanatana Dharma: „tradiția eternă“.

Metafora antică a patului lui Procust îi servește lui Taleb pentru a-și exprima ideile asupra tendințelor negative ale civilizației moderne:

În orice situație discutată, criteriul infailibil după care putem judeca autenticitatea, virtutea, dorința de a face bine, probitatea științifică sau adevărata devoțiune religioasă este disponibilitatea celui implicat de a-și pune pielea în joc. Cine nu o face e ori șarlatan, ori, de-a dreptul, un nenorocit laș cu sânge rece.

„Creativitatea serioasă“ nu este o contradicție în termeni, ci dovada că abilitățile gândirii creative pot fi îmbunătățite – creativitatea nu aparține exclusiv lumii artelor și nu este o chestiune de talent sau de întâmplare!

În această carte, Daniel Goleman înfățișează argumente captivante în favoarea dezvoltării atenției – această calitate mentală rareori analizată și din păcate subestimată, dar de o importanță covârșitoare pentru felul în care navigăm prin viață.

Atenția funcționează ca un mușchi: dacă nu e antrenată, se atrofiază; în schimb, folosită cum trebuie, se dezvoltă și crește. Într-o epocă în care elementele ce te pot distrage pândesc la tot pasul și sunt imposibil de înlăturat, Daniel Goleman demonstrează că, mai mult ca oricând, avem nevoie de o atenție tot mai ascuțită pentru a înfrunta adversitățile și a prospera.

După ce a demonstrat în cartea Lebăda Neagră că impredictibilul și foarte puțin probabilul se află la baza aproape oricărui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arată în cartea Antifragil de ce orașele-stat sunt mai bune decât statele-națiune, de ce datoriile sunt întotdeauna nocive, de ce guvernele fac rău ori de câte ori impun politici protecționiste și în ce fel prăbușirea fiecărui avion constituie un câștig pentru siguranța zborurilor.