Colecţia „Co-lecția de știință“

„Cuprind mulțimi“ analizează lumea microbilor și ne arată cât de ubicui și de vitali sunt: ne sculptează organele, ne apără de boli, ne descompun hrana, ne educă sistemele imunitare, ne ghidează comportamentul, ne bombardează genomurile cu genele lor și ne conferă abilități incredibile.

James Gleick urmărește evoluția călătoriei în timp ca idee care devine parte din cultura contemporană – de la Marcel Proust la Doctor Who, de la Jorge Luis Borges la Woody Allen.

În pădure se petrec cele mai uluitoare lucruri: copacii comunică între ei. Nu doar că au grijă cu multă dragoste de puieți, ci îngrijesc cu atenție vecinii bolnavi sau bătrâni. Copacii au senzații, sentimente, memorie. Incredibil, dar adevărat!

În ziua de azi, hormonii sunt văzuți întrucâtva asemenea îngerilor și demonilor în timpurile mai vechi: agenți invizibili, responsabili într-un mod misterios de tot ce se întâmplă în viața noastră. În cartea sa amuzantă și lămuritoare, Randi Hutter Epstein demitizează aceste molecule, fără ca prin aceasta să le ia ceva

din puterea lor uimitoare.

Ackerman scrie și despre impresionanta lor inteligență socială. Păsările înșală și manipulează. Trag cu urechea. Oferă uneori daruri. Se consolează reciproc când suferă. Își șantajează părinții. Își transmit semnale în caz de pericol. Își dau de veste când moare una dintre ele, iar unele țin doliu.

Combinând cercetări dintre cele mai avansate cu o doză sănătoasă de umor agreabil și cu sfaturi practice, „De ce nu fac zebrele ulcer?“ explică modul în care stresul prelungit provoacă sau intensifică o varietate de calamități, printre care depresia, ulcerele, colita, bolile de inimă și altele.

În această călătorie captivantă prin peisajul tot mai vast al geneticii, Adam Rutherford ne dezvăluie ce ne spun genele despre istorie și ce ne spune istoria despre gene. De la oameni de Neanderthal la crimă, de la capetele roșii la rasă, de la regi morți la ciumă, de la evoluție la epigenetică,

„Cel dintâi mister“ spune povestea ta (și a mea, și a noastră, a tuturor), de la concepere până la naștere, de la primele diviziuni celulare primitive până la următoarele nouă luni, când, copii umani gata-făcuți, ne luptăm să ne facem drum spre lume, pe o cale foarte îngustă.

Dopamina este sursa fiecărei nevoi imperative pe care o avem, acea fărâmă de biologie care-l determină pe omul de afaceri ambițios să sacrifice totul pe altarul succesului sau care o face pe soția fericită să riște liniștea căminului său de dragul emoției resimțite în prezența unui necunoscut.