Ca să avem parte de iubire nu e nevoie să cucerim Everestul, nici să compunem un șlagăr care să ajungă viral pe YouTube.
Pentru a ne face înțeleși și îndrăgiți trebuie să vorbim limbajul de iubire al celuilalt, iar el pe al nostru. Și întotdeauna există speranță, chiar și în cele mai dificile căsnicii.
„Ajutor! Mersi! Wow!“ este, înainte de toate, o carte sinceră și foarte profundă.
Fie că este vorba despre dependențe pe care nu le considerăm demne de băgat în seamă, fie că în joc sunt unele grave – precum cea de alcool sau de droguri –, în timp ele ne erodează buna funcționare a organismului.
Dacă simți că problemele te copleșesc, dacă ai sentimentul că îți irosești talentele, dacă singurătatea îți dă târcoale – ei bine, a venit momentul să descoperi că fericirea e mai aproape decât îți închipui.
Psihologia evadează din turnul său de fildeș și iese în stradă, pentru a le vorbi oamenilor obișnuiți. Este o știință a sufletului, cristalizată la suprafața vieții de zi cu zi.
Viața unui om se află dincolo de istoriile relatate despre ea. Oricât de mult ne-am strădui să surprindem, într-o poveste complexă și coerentă, esența vieții cuiva, încercarea e supusă limitelor inerente naturii umane
Trăim într-o epocă obsedată de fericire, pe care însă ne e din ce în ce mai dificil s-o definim, deși o găsim, ca promisiune, aproape pretutindeni. Tot paradoxal este că suntem tot mai deprimați, mai obosiți, mai derutați – suntem mai nefericiți.
Patricia Cohen examinează cu mare iscusință definițiile în continuă schimbare ale vârstei mijlocii. Ea demonstrează cum am fost modelați de televiziune, filme și publicitate. Cea mai uluitoare este evaluarea critică făcută de Cohen asupra uriașei industrii „să ne ajutăm singuri“ și capacitatea acesteia de a manipula anxietatea de la mijlocul vieții. „La maturitate“ este o carte importantă, fascinantă, strălucit fundamentată și extrem de ușor de citit.
O lume întreagă a urmărit Anatomia lui Grey, serialul care ne-a fascinat și ne-a ținut cu ochii lipiți de ecran ore în șir. Însă aici, Shonda Rhimes nu scrie un scenariu de film, ci mai mult decât atât: povestea unui an din viața ei în care s-a hotărât să spună DA tuturor lucrurilor la care mai înainte reacționa prin teamă, izolare, ba chiar prin atacuri de panică.
