Editura „Trei“

Mesajul contraintuitiv al cărții sună astfel: aceleași caracteristici care ne fac să reacționăm cu stângăcie în context social pot fi exploatate și pentru o adaptare de succes.

Cum învață copiii să se descurce într-o lume aflată în permanentă schimbare?

Prin metode de parenting eficiente, coerente, care îi susțin să fie adaptabili psihologic, independenți și rezilienți.

Spectaculoasele povești din „Blue Machine“, precum cele despre pirogile hawaiienilor, rămășițele îngropate ale Titanicului sau despre rechinii matusalemici și calamarii cu două fețe, scot în evidență complexitatea oceanului global, străbătut de curenți gigantici și presărat cu ziduri invizibile și cascade subacvatice.

O carte răvășitoare prin onestitatea cu care e scrisă. Pur și simplu, nu o poți lăsa din mână.

„Cartea celor supradotați“ îți oferă repere și exemple în care să te recunoști sau în care să-i recunoști pe cei apropiați, iar ca bonus, două chestionare – unul pentru adulți și unul pentru copii. Supradotații sunt printre noi, iar unul dintre ei poți fi chiar tu.

Hari a descoperit în diferite locuri ale lumii cercetători care pot demonstra că depresia și anxietatea sunt cauzate de problemele cruciale și tot mai mari privind modul nostru de viață caracterizat de deconectare – deconectare de traumele din trecut, de oameni, de o muncă plină de sens, de natură, de viitor.

În stilul său inconfundabil, fizicianul Michio Kaku explorează modul în care umanitatea ar putea dezvolta gradual o civilizație în spațiul cosmic, grație evoluțiilor spectaculoase din robotică, nanotehnologie și biotehnologie.

Având o experiență îndelungată în lucrul cu pacienții borderline și ieșind din cadrele tehnicii ortodoxe, Harold Searles propune o regândire a interpretării și tăcerii, a transferului și a modalităților de utilizare a contratransferului.

Abordând psihopatologia din perspectiva psihoterapiei centrate pe scheme, autorii ne arată cum se transpune în practică terapia schemelor cu scopul de a vindeca aceste tipare.

Bazându-se pe experiența lor terapeutică, Franz Ruppert și colaboratorii săi arată că „bolile“ nu sunt în niciun caz bazate doar pe predispozițiile organice, pe condiționarea vârstei sau pe expresia unor „gene rele“, ci sunt rezultatul experiențelor de viață pe care nu le-am putut procesa din punct de vedere psihic, sunt consecințele traumelor psihice care se exprimă prin intermediul corpului nostru.