Editura „Cartea Românească Educațional“

Va fi fost el însuși, Vasile Lovinescu, un „monarh ascuns“?

„Mitul sfâșiat“ este, pentru Vasile Lovinescu, expresia unei sciziuni a modernității. E locul în care grija de sine (epimeleia heautou) dispare și face loc celebrei cunoașteri de sine (gnothi seauton).

Demersul pare, mai degrabă, rezultatul unor meditații metafizice, în care soluția pentru o problematică anume nu e nici transcendentală, nici imanentă, ci expresia compromisului dintre cele două, anume, o paradigmă alchimică de operare a cunoașterii de sine, care își prelungește valabilitatea tradițională în modernitate.

Acest proces de spațializare a Timpului, de transformare a succesiunii în simultaneitate, este mai izbitor în așa-zisa literatură populară.

Ce este, astfel, „Incantația sângelui“?

Puzzle-ul genealogic al istoriei Moldovei și al ființei românești, care e anticipat prin poezia eminesciană și basmul lui Creangă.

În istoria profană, noi suntem o parte a unui dynamis civilizațional mai larg. Pentru Lovinescu, „migrația hiperboreeană nu are nimic dintr-o emigrație; că nu se găsește în ea nimic improvizat, întâmplător, gratuit, precipitat“. E o mișcare sacră, un flux al unei spiritualități care nu sfidează sacerdoții greci, dar care dau vetrei Europei o rădăcină getică.

„Al patrulea hagialâc“ este un studiu ezoteric făcut de Vasile Lovinescu asupra cărții „Craii de Curtea-Veche“.

„Craii de Curtea-Veche“ a lui Mateiu Caragiale sunt o piatră de poticnire, izvor inepuizabil de contradicții, dispute și nedumeriri.