Idei fundamentale ale culturii
Editura: Lambodar
Anul apariţiei: 2026
Pagini: 96 (10x14 cm)
ISBN:9786306656424
Preţ: 0,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile
Viața e o potență energetic-spirituală cvasi-infinită. Ea e susceptibilă, spiritual, de o așa de uriașă intensificare, încât fiecare ceas al unei vieți omenești poate cuprinde o eternitate de gânduri și sentimente.
Ce e însă a trăi? E singura realitate sublimă la care poate aspira omul. Este eternizarea vieții prin toate mijloacele energiei omenești, întru ritmul spiritual. Este biruință împotriva morții. Este veșnicia în crearea noastră, adică armonizarea noastră cu cosmicul, purtător în esența lui a vieții nepieritoare.
Realitatea supremă care condiționează viața omenească ultrabiologică este conflictul dintre individual și social.
La început, în „prima zi a creației“, s-a născut socialul: din socializarea spontană, care fiind inconștientă și luptând de la egal la egal, a biruit elementul inconștient al individualismului biologic. Acest individualism a fost apoi ținut în frâu prin tirania socială a mitului, a limbii, a consuetitudinii, a religiei, a războiului.
„În a doua zi a creației“ s-a născut individualul ultrabiologic: din socializarea prin educație, care relevând inegalitatea aptitudinilor umane, a dus la selecția personalităților creatoare. Individualismul aristocratic a ținut în frâu socialismul gregar prin tirania voinței unitare, instinctiv organizate, a individului erou, care a impus autoritatea sa, puterea sa, strălucirea sa, garantând siguranța individului slab prin justiție și teroare.
Societatea nu e un rezultat, ci o perpetuă devenire. Ea nu e o entitate biologică, ci una ultrabiologică, pe care o vom numi spirituală. Linia infinită a devenirii sociale este fixată de mersul conflictului între cele două categorii primare în luptă: individualul biologic și socialul (adică individualul ultrabiologic).
Nu individualul stă deci la baza socialului, întrucât nu se poate naște din categoria biologică o categorie spirituală (o vom numi etică), aceste două categorii fiind heteronome, ci socialul - urmare a unor instincte primare omenești, antibiologice - stă la baza individualului, întrucât ambele sunt categorii etice, dintre care una, socialul, este o entitate eficientă, cauzală și productivă, cealaltă, individualul, e o entitate dependentă, subsecventă și produsă: individualul e forma de exprimare concretă a socialului, care în el însuși nu constituie un organism, ci un complex culturo-genetic.
Cuprinsul cărţii: „Idei fundamentale ale culturii“
- Vegetativitatea stării naturale și primitive a omului
- Tinerețea speciei umane și problema libertății
- Spațiul social
- Conflictul dintre individual și social
- Societatea
- Individul în mijlocul societății
- Problema inegalității primitive a indivizilor naturali
- Socializarea prin cultură
- Cultură și natură
- Individualism și socialism
- Cultura socială
- Ideea democratică
- Ideea libertății
- Munca
- Munca și cultura
- Ideea justiției individuale și sociale
- Dreptul
- Ideea responsabilității
- Spiritul obiectiv
- Caracterul
- Ideea personalității
- Ideea solidarității
- Ideea națiunii
- Ideea internațională
- Cosmopolitismul
- Ideea specialității
- Taylorism și standardizare
- Ideea interdependenței
- Ideea asociației
- Ideea religioasă
- Acorduri și tonalități culturale
- Sentimentul social optimist al progresului
- Cultul adevărului
- Sinceritatea
- Noua sistematizare a teoriei valorilor
- Valori sociale
- Valori estetice
- Sensul vieții
- Valoarea supremă