0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Istorie
  3. Eminescu despre evrei
Carte

Eminescu despre evrei

Coperta cărții: Eminescu despre evrei de la editura Cartea Românească Educațional.
Cartea: Eminescu despre evrei
Autor: Prof. dr. Gică Manole,
Editura: Cartea Românească Educațional
Cumpăr
Autor(i): Prof. dr. Gică Manole,
Editura: Cartea Românească Educațional
Anul apariţiei: 2022
Pagini: 210 (14x23 cm)
ISBN:9786060572367
Preţ: 52,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Mihai Eminescu a fost, este și va continua să rămână gazetarul cel mai valoros, atâta vreme cât Istoria și Cultura își vor așeza existența, sensul în devenirea noastră istorică sub semnul moralității.

La scrierea cărții de față am folosit opera publicistică a lui Mihai Eminescu, reeditată relativ recent de Cassian Maria Spiridon, la Iași, în 2008, carte pe care o apreciez drept una fundamentală pentru cultura română de azi și de mâine. Editorul a grupat articolele eminesciene tematic, ajutând cititorul să-și creeze o imagine completă asupra operei politice a poetului național.

Mihai Eminescu a scris despre toate marile probleme ale societății românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: despre unitatea românilor în istorie; situația românilor aflați sub ocupație străină; problema Independenței; problema țărănească, teorii politice și economice; despre filosofia istoriei; despre religie și „chestiunea izraelită“; chestiunea Dunării și importanța ei pentru România; învățământul și problema țărănească; monarhia constituțională și politica guvernului; problema Basarabiei etc.

De ce am scris această carte?

În primul rând, din cauza faptului că Eminescu este cunoscut mai puțin ca și gazetar, predominând imaginea sa de poet în dauna teoreticianului, ideologului național, a filosofului social-economic.

În al doilea rând, de foarte mulți ani (aproape 30) s-a tot scris cum că poetul național, în opera sa gazetărească și nu numai, a fost rasist, antisemit, xenofob. Am vrut să mă conving dacă acei care susțin asemenea aberații au dreptate, citind și recitind, iarăși citind și recitind toate articolele scrise de el despre problema izraelită.

La capătul muncii mele, extrem de încordată și dificilă, ținând cont de starea generală a sănătății mele, afirm fără echivoc că: poetul național NU a fost xenofob, nici antisemit, nici rasist, iar cei care au susținut și susțin contrariul au făcut-o și o fac din oportunism, lașitate, obediență, comoditate și ură.

Așa e la modă sau, mai bine zis, așa e „corect din punct de vedere politic“, să acuzăm de toate păcatele pe oricine intră în vizorul noilor gauleiteri ideologici ai lumii noastre: marxiștii culturali.

Nu ura față de altul/alții l-a determinat pe Mihai Eminescu să scrie extraordinarele sale articole despre chestiunea evreiască din România, ci, așa cum a declarat-o chiar el, dragostea față de soarta poporului român, temerile sale că, evreii, primind cetățenia română, vor controla autoritar financiar-economic societatea românească în paguba poporului vechi, istoric.

Nimic nu l-a oprit pe Mihai Eminescu de a scrie doar adevărul în legătură cu problema evreiască ce era aprig dezbătută în societatea românească a timpului.

Așa, pe 7 iulie 1876, Eminescu scrie în „Curierul de Iași“ cum că el are un unic scop: „de a spune adevărul“.

Iar adevărul anilor `70-`80 ai secolului al XIX-lea era acela că, deși veniseră de doar două-trei decenii în România, evreii, al căror număr crescuse între 1848-1879 de la 30.000 la 550.000, cum sosiseră în țară, au și început să exercite presiuni ca să primească cetățenia și ca să beneficieze de toate drepturile civile și politice.

Față de pretențiile evreilor, știut fiind geniul lor economico-financiar, clasa politică românească, prin articolul 7 din Constituția de la 1866, a îngrădit accesul noilor veniți la dobândirea cetățeniei române.

Se înțelege, nimeni în România acelui timp n-a persecutat, n-a discriminat pe evrei, ci doar i-a împiedicat, prin legi restrictive cu caracter economic, să ia în stăpânire totală economia românească.

Dacă ar fi dobândit cetățenia, evreii puteau să cumpere în țară pământ/moșii, și cum dispuneau de mari sume de bani, era o chestiune de scurt timp până ce intrau în stăpânirea pământului țării.

Acesta și nu altul a fost singurul rost al articolului 7 din Constituție: să blocheze posibilitatea ca evreii nou-veniți să poată cumpăra pământ. Deci nu intoleranță, nu discriminare, nu antisemitism, ci doar măsuri legale de protecție economică.

Desigur că măsurile luate de autoritățile statului român în direcția protejării patrimoniului istoric, național de la înstrăinare au fost taxate de către propaganda evreiască din România și din lume drept antisemitism feroce, ură de rasă, intoleranță religioasă. Propaganda mincinoasă îndreptată împotriva României, efectuată de evreii din țară, din Europa și S.U.A., – acuzată de „Pogromuri“, de „genocid“ împotriva acelorași evrei cărora nimeni nu le făcea nimic, a creat în interiorul societății românești stupoare, revoltă, indignare.

Congresul de pace de la Berlin (iunie-iulie 1878) a oferit ocazia politică ideală ca formidabila Alianță Izraelită Universală să-și atingă scopul: dobândirea cetățeniei române pentru cele câteva sute de mii de evrei veniți în România de două-trei decenii.

Astfel, conclavul politic european, coordonat de cancelarul Germaniei, Otto van Bismarck, a stipulat, prin articolul 44 al Tratatului de pace de la Berlin, că independența României va fi recunoscută, doar după ce articolul 7 din Constituție va fi modificat în favoarea evreilor recent veniți în țară.

Prevederea imperativă a Congresului de pace a stârnit aprigi dispute în societatea românească. În acest context social politic și-a scris Mihai Eminescu seria de articole dedicate „chestiunii evreiești“.

În viziunea lui Mihai Eminescu, evreii trăitori în România puteau fi împărțiți în două categorii: cei veniți înainte de 1848, pe care el îi prețuia și-i considera integrați în societatea românească, și cei care veniseră după 1848, pe care poetul național îi considera ca pe niște invadatori economici, care puneau în pericol statul român.

În presă, Eminescu n-a practicat atacul la persoană, iar polemica sa dură cu preopinenții era motivată nu dintr-un capriciu personal, ci din cauza iubirii, grijii sale față de țară care se găsea, scria el, „într-o cumplită stare de lucruri“ (17 mai 1879, „Timpul“).

Cuprinsul cărţii: „Eminescu despre evrei“

  • Introducere – În spiritul adevărului
  • „Prigoniți n-au fost la noi evreii niciudată“
  • „Ținta noastră este de a spune adevărul“
  • „De când rachiul este un element de civilizație?“
  • „Neadevărul și pospăiala în principii“
  • „Singura soluțiune posibilă e de a primi sau a nu primi acel articol“
  • „… evreii, de la 1848 și până astăzi, din 30.000 S-au înmulțit prin imigrațiune la 550.000.“
  • „Secta liberală consistă din oameni absolut incapabili“
  • „Ne cunuaștem țara…“
  • „Săteanul muncește vecinic pentru speculantul izraelit“
  • „Nu e într-adevăr popor megieș care să n-aibă Romani sub jugul său“
  • „Salvăm moșioara țăranului, singura lui avere“
  • „De ce evreii să nu aștepte asemenea justă recompensă AA actului lor de înaltă trădare?“
  • „… primejdia de a fi inundați și cotropiți de sute de mii de proletari flămânzi…“
  • „…nu există evrei care în familia lor să vorbească românește!“
  • P. P. Carp către M. Eminescu: „… îmi faceți onoarea de a vă ocupa de persoana mea…“
  • „De la mișcarea din 1848 și până astăzi națiunea Românească, pe tărâm politic, n-a făcut alta decât a se lepăda sistematic de orice tradiție“
  • „Două lovituri de stat s-au făcut în România…“
  • „… guvernul a refuzat cu încăpățânare de a veni cu o propunere“
  • „Independența… ți-o recunosc dacă admiți articolul 44, nu ți-o recunosc dacă nu-l admiți“
  • „Dacă aparențele ne amăgesc…“
  • „Drepți și cu unii și cu alții…“
  • „Dacă numai sectarii lui Mamona ar fi scuipat asupră-ne!!!“
  • „… d. Vasile Conta, care în chestiunea izraelită…“
  • „… spiritul de exclusivism al rasei evreiești ca atare…“
  • „… ar fi ca un tren expres să plece toți in corpore în Moldova“
  • „N-avem nevoie a spune că toată lumea știe contrariul“
  • „… cu producțiuni leal evreiești discuția e ușoară.“
  • „… trebuie să ținem seama de calitățile și defectele rasei noastre“
  • „… jaful și vânzarea când ajung la putere sunt singurele lor directive“
  • „Ce grozăvie cată să fie în toată țara, ce atmosferă de corupție și venalitate“
  • „Ce-ar fi zis Rusia, Prusia și Austria bunăoară dacă polonii lor…“
  • „Ne e silă de chestiunea izraelită…“
  • „… iată oamenii care pretind că sunt fii ai României…“
  • „Curentul ostil nouă…“
  • „Camera actuală are o pronunțată duplicitate de caracter“
  • „Toate tiradele negustorilor de principii liberale…“
  • „… acest proiect e o sfidare pentru Europa“
  • „… chestiunea umanitară n-ar fi decât pretextul cerințelor puterilor“
  • „Cu atât mai mult ne miră atitudinea Presei…“
  • „… într-adevăr Românul nu mai știe ce vorbește“
  • „Lupta noastră e mai cu seamă o luptă pentru adevăr“
  • „Dacă revizuirea se făcea din chiar inițiativa țării…“
  • „Modificarea articolului 7 din constituție s-a făcut în sens conservator“… Enenaenenae
  • „Dacă evreii din Rusia…“
  • „Ce face guvernul, ce d. C. A. Rosetti?“
  • „… d. C. A. Rosetti a declarat, la 1857, că e frate cu Rozenthal“
  • „Chestiunea izraelită ni se prezintă ca o calamitate elementară“
  • „lată punctul important al discuției: trebuie să li se îngreuie paraziților de tot felul meseria lor (negoțul)“
  • „Cu micul bagaj de idei egalitare și liberale se la 1848…“
  • „Evreii au fost chemați în țară…“
  • „De ce românul, când n-are evrei lângă el, sporește?“
  • „Fraternitatea spune adevărul!“
  • „Astfel d-nii Mandelbaum și Rosenbluth pot fi atât de Români ca și Giani, Carada și Peerekydes…“
  • „Evreii exercită o acțiune dizolvantă asupra moravuriloor“
  • Concluzii