0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Educaţie
  3. Strategii de prevenţie a problemelor de comportament
Carte

Strategii de prevenţie a problemelor de comportament

Strategii de prevenţie a problemelor de comportament. Editura ASCR
CumpărDetalii carte

Autor(i): Catrinel Ştefan, Alina Cosma, Adina Botiş, Ana-Maria Popescu, Oana Ghimbuluţ
Editura: ASCR
Colecţia: Educaţie
Anul apariţiei: 2015
Pagini: 200 (21x28 cm)
Preţ: 29,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Seria „Promovarea sănătăţii mintale în grădiniţe şi şcoli“ este concepută de un colectiv de profesori de la Universitatea „Babeş-Bolyai“, sub coordonarea prof.univ.dr. Adriana Băban, prof.univ.dr. Oana Benga, prof.univ.dr. Adrian Opre, şi propune o serie de ghiduri care se adresează cadrelor didactice, psihologilor şi consilierilor şcolari, furnizorilor de servicii educaţionale, specialiştilor în ştiinţe comportamentale.

Ghidurile conţin activităţi practice, fişe de lucru, materiale-suport pentru preşcolari, şcolari mici şi şcolari mari, cu scopul de a preveni şi elimina comportamentele nesănătoase ale copiilor, conduitele provocatoare şi consecinţele acestora pe termen lung asupra performanţelor şcolare şi asupra integrării lor sociale.

Statisticile demonstrează faptul că aproximativ 20-30% dintre adulţi manifestă la un moment dat îngrijorări cu privire la problemele de comportament ale copiilor.

Printre asemenea comportamente se numără: agresivitatea fizică (lovirea adulţilor sau a altor copii), agresivitatea verbală (înjurăturile, ameninţările, ironia), smiorcăielile, crizele de furie, sfidarea, certurile cu adulţii sau cu alţi copii.

De multe ori, astfel de comportamente fac parte din procesul firesc de dezvoltare a copiilor, ele apărând adesea pe fondul unor abilităţi de exprimare a emoţiilor şi de reglare emoţională insuficient dezvoltate.

Spre exemplu, prin sfidare (non-complianţă) copiii testează limitele şi regulile impuse de adulţi şi învaţă să fie independenţi. De aceea, sfidarea ocazională este consecinţa „ciocnirii“ dintre conştientizarea propriilor scopuri şi controlul exercitat de către adulţi asupra comportamentului copiilor.

La vârsta şcolară mare, cauzele manifestărilor agresive şi de sfidare se modifică, comparativ cu vârsta preşcolară. De exemplu, reacţiile agresive pot deveni mult mai frecvente şi intense, transformându-se în hărţuire şi intimidare.

Intimidarea trebuie înţeleasă adesea ca un comportament prin care preadolescenţii încearcă să obţină aprobarea celorlalţi şi prestigiul în cadrul grupului. Din această perspectivă, sfidarea autorităţii adulţilor reprezintă un comportament prin care copiii doresc să controleze sau să-şi manifeste puterea în interacţiunile cu adulţii.

Însă atunci când comportamentele enumerate anterior sunt frecvente, se manifestă constant pe parcursul unui interval de timp mai mare de 6 luni, se manifestă similar în diferite medii, atât acasă, cât şi la şcoală, interferează sever cu adaptarea socială şi şcolară a copiilor, se poate vorbi despre tulburări de conduită/comportament disruptiv.

Rolul cadrelor didactice în astfel de situaţii este unul suportiv, iar mediul educaţional poate să contribuie sau, din contră, să minimalizeze impactul comportamentelor negative ale copiilor.

În mediul educaţional accentul trebuie pus pe prevenirea tulburărilor de conduită şi a efectelor negative ale acestora pe termen lung. Copiii cu probleme de comportament atrag reacţii punitive şi ostile din partea adulţilor şi de aceea ei învaţă să evite sancţiunile (pedepsele), minţind sau negând implicarea lor în comportamentul negativ.

De asemenea, aceste reacţii ale adulţilor pot menţine şi alimenta furia şi resentimentele.

Resentimentele şi lipsa de încredere în ceilalţi au drept consecinţă blocarea comunicării şi izolarea faţă de ceilalţi. Cei mai mulţi dintre aceşti copii se confruntă în realitate cu sentimentul că nu sunt înţeleşi, se simt neajutoraţi şi au nevoie în mai mare măsură de afecţiune şi înţelegere, decât de critici şi sancţiuni.