0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Spiritualitate
  3. Cărți: Viață după moarte
  4. Divina Comedie
Carte

Divina Comedie

Divina Comedie. Editura Școala Ardeleană

Infernul, Purgatoriul, Paradisul (vol. I – II – III)

Autor(i): Dante Alighieri
Editura: Școala Ardeleană
Colecţia: Cărți care au fost
Anul apariţiei: 2016
Pagini: 1012 (16x23 cm)
Preţ: 200,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


Aceasta este o ediție anastatică (apărută în trei volume) după versiunea românească a „Divinei comedii“ tradusă de George Coșbuc și publicată de Editura Cartea Românească din București între anii 1924 și 1932 (sub îngrijirea și cu comentariile lui Ramiro Ortiz).

Această versiune „Divinei comedii“ a lui Dante este un proiect editorial apărut sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud prin Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc și este însoțită de prefața Irinei Papahagi, specialistă în traducerile din Dante Alighieri în România.

Ajunși la capătul acestei incursiuni în tehnica, arta și concepția traducerii coșbuciene, putem afirma că poetul a surprins adesea, cu finețe de filolog și hermeneut, trama intelectuală și structurală descrisă de rimele lui Dante.

Traducătorul-comentator și-a îndreptat atenția cu precădere asupra acelor pasaje din poem a căror tematică sau ale căror elemente veneau în sprijinul tezelor susținute de Comentariul său la Divina Comedie.

Este vorba despre un dublu mecanism de abordare a poemului dantesc: pe de o parte, traducerea precedă cronologic comentariul și prin urmare îl generează, pe de altă parte, cu un parcurs în oglindă, comentariul duce la o ulterioară revizitare a anumitor pasaje din traducere.

Merită reluată, în încheiere, observația Luisei Valmarin: „în cazul lui Coșbuc, traducerea dantescă transformă poetul în filolog“.

După cum s-a văzut, însă, vocea distinctă a poetului nu dispare în spatele erudiției filologului, ci, alături de acesta, construiește acel „suflet dantesc“ al lui Coșbuc, care face ca traducerea să fie cu adevărat remarcabilă.

Irina Papahagi

Iată, o, prietene cititor, cele ce trebuiai să știi, mai înainte de a urca treptele măreței catedrale romanice, care-ți răsare înainte severă, tainică și solemnă, în misterul simbolurilor sale, și totuși minunat de armonioasă în proporțiile sale desăvârșite, în admirabila concordanță a celor mai mici amănunte cu planul general al edificiului; mistic de fermecătoare în recea adâncime a navelor întunecoase, luminată ici-colo de viile culori ale frescelor, ale vitraliilor, ale auriturilor discrete; înveselită de albul de marmoră al grupurilor demne de Michelangelo, risipite prin capelele împodobite de basoreliefuri foarte delicate, care amintesc arta rafinată a lui Donatello.

Intră: ești inițiat și marele spirit dantesc, marea artă severă, creștină și catolică a Evului Mediu italian se va arăta în întregime sufletului tău latin și creștin, nobilului tău suflet de străjer latin la hotarele lumii slave și bizantine.

Dar intră cu fruntea nobil de îngândurată și creștinește cucernică, ca toate sufletele mari înaintea misterului lumii de-apoi! Ești demn să intri. Veacurile de suferință te-au purificat. Sub vreun amănunt slav sau bizantin a vestmântului tău, inima ți-a rămas adânc latină și nu poate fi nepăsătoare înaintea celui mai mare poem al latinității.

Nu a rămas nepăsătoare inima lui Coșbuc, cel mai român dintre poeții români, care a simțit tot farmecul artei lui Dante și a lucrat timp de 15 ani la opera uriașă! Intră; mulțumită lui, tu intri acasă la tine; primește cu recunoștință darul pe care cu mărinimie regească a voit să ți-l facă din această capodoperă a omenirii!

Ramiro Ortiz, București, 10 martie 1925