0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Spiritualitate
  3. Cărţi: Viaţă după moarte
  4. Divina Comedie
Carte

Divina Comedie

Divina Comedie. Editura
Detalii carte

Infernul, Purgatoriul, Paradisul (vol. I – II – III)

Autor(i): Dante Alighieri
Editura: Şcoala Ardeleană
Colecţia: Cărţi care au fost
Anul apariţiei: 2016
Pagini: 1012 (16x23 cm)
Preţ: 200,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


Aceasta este o ediţie anastatică (apărută în trei volume) după versiunea românească a „Divinei comedii“ tradusă de George Coşbuc şi publicată de Editura Cartea Românească din Bucureşti între anii 1924 şi 1932 (sub îngrijirea şi cu comentariile lui Ramiro Ortiz).

Această versiune „Divinei comedii“ a lui Dante este un proiect editorial apărut sub egida Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud prin Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui George Coşbuc şi este însoţită de prefaţa Irinei Papahagi, specialistă în traducerile din Dante Alighieri în România.

Ajunşi la capătul acestei incursiuni în tehnica, arta şi concepţia traducerii coşbuciene, putem afirma că poetul a surprins adesea, cu fineţe de filolog şi hermeneut, trama intelectuală şi structurală descrisă de rimele lui Dante.

Traducătorul-comentator şi-a îndreptat atenţia cu precădere asupra acelor pasaje din poem a căror tematică sau ale căror elemente veneau în sprijinul tezelor susţinute de Comentariul său la Divina Comedie.

Este vorba despre un dublu mecanism de abordare a poemului dantesc: pe de o parte, traducerea precedă cronologic comentariul şi prin urmare îl generează, pe de altă parte, cu un parcurs în oglindă, comentariul duce la o ulterioară revizitare a anumitor pasaje din traducere.

Merită reluată, în încheiere, observaţia Luisei Valmarin: „în cazul lui Coşbuc, traducerea dantescă transformă poetul în filolog“.

După cum s-a văzut, însă, vocea distinctă a poetului nu dispare în spatele erudiţiei filologului, ci, alături de acesta, construieşte acel „suflet dantesc“ al lui Coşbuc, care face ca traducerea să fie cu adevărat remarcabilă.

Irina Papahagi

Iată, o, prietene cititor, cele ce trebuiai să ştii, mai înainte de a urca treptele măreţei catedrale romanice, care-ţi răsare înainte severă, tainică şi solemnă, în misterul simbolurilor sale, şi totuşi minunat de armonioasă în proporţiile sale desăvârşite, în admirabila concordanţă a celor mai mici amănunte cu planul general al edificiului; mistic de fermecătoare în recea adâncime a navelor întunecoase, luminată ici-colo de viile culori ale frescelor, ale vitraliilor, ale auriturilor discrete; înveselită de albul de marmoră al grupurilor demne de Michelangelo, risipite prin capelele împodobite de basoreliefuri foarte delicate, care amintesc arta rafinată a lui Donatello.

Intră: eşti iniţiat şi marele spirit dantesc, marea artă severă, creştină şi catolică a Evului Mediu italian se va arăta în întregime sufletului tău latin şi creştin, nobilului tău suflet de străjer latin la hotarele lumii slave şi bizantine.

Dar intră cu fruntea nobil de îngândurată şi creştineşte cucernică, ca toate sufletele mari înaintea misterului lumii de-apoi! Eşti demn să intri. Veacurile de suferinţă te-au purificat. Sub vreun amănunt slav sau bizantin a vestmântului tău, inima ţi-a rămas adânc latină şi nu poate fi nepăsătoare înaintea celui mai mare poem al latinităţii.

Nu a rămas nepăsătoare inima lui Coşbuc, cel mai român dintre poeţii români, care a simţit tot farmecul artei lui Dante şi a lucrat timp de 15 ani la opera uriaşă! Intră; mulţumită lui, tu intri acasă la tine; primeşte cu recunoştinţă darul pe care cu mărinimie regească a voit să ţi-l facă din această capodoperă a omenirii!

Ramiro Ortiz, Bucureşti, 10 martie 1925