Anthony Stevens explorează o serie amplă de date oferite de antropologie, etologie, sociobiologie, neurologie, psiholingvistică şi psihologie, în special psihologia jungiană, pentru a contura portretul acestui om arhaic din noi înşine, nevoile şi intenţiile sale.
„Shakespeare pentru îndrăgostiţi. 72 de pilule pentru a ne bucura de iubire în fiecare zi“ este cel mai complet breviar de recomandări culturale şi terapeutice pe subiectul iubirii, vieţii de cuplu şi al căutărilor sentimentale.
Prezentul volum urmăreşte să înlesnească oricărui cititor o mai bună înţelegere a Sf. Pavel, atât ca om cât şi ca scriitor, în contextul timpului său.
Rumi era convins că folosirea muzicii, a poeziei şi a dansului este o cale de a-l atinge pe Dumnezeu. În concepţia sa, muzica îi ajută pe credincioşi să îşi concentreze întreaga fiinţă asupra divinităţii atât de intens, încât sufletul este totodată nimicit şi înviat. Practicile dervişilor rotitori au devenit un ritual pornind de la aceste idei.
În acest „reţetar“veţi găsi descrise multe dintre felurile în care ne întâlnim cu realitatea: modele pe care le urmăm, scopuri şi dorinţe care ne atrag, preocuparea pentru alegeri şi încredere, pentru stres şi fericire, aspiraţia către spiritualitate.
Copleşitoare prin vastitatea domeniilor pe care le sondează, opera lui Robert Burton se constituie într-o construcţie magnifică, unică şi valoroasă atât pentru literatură, cât şi pentru începuturile unor noi domenii ale cunoaşterii, precum psihologia, psihosociologia şi psihanaliza.
Nastratin Hogea a fost un învăţător şi un cleric musulman ştiutor de carte, care a rămas faimos prin scurte povestiri satirice. În aceste scurte povestiri cu tâlc, el încurajează cinstea şi adevărul în defavoarea minciunii şi a nedreptăţii, indiferent de clasa socială din care provin oamenii.
Numele şi personalitatea sfinţilor sunt o permanenţă şi astăzi, bisericile le poartă numele, icoanele şi statuile lor stau la loc de cinste în biserici, calendarul cuprinde sărbători legate de viaţă, moartea sau minunile sfinţilor.
Guenon, filosof esoteric francez contemporan, nu tratează simbolismul crucii în sens restrâns, creştin, şi nici într-unul restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referinţă. El este discutat în primul rând din perspectiva metafizică, aceasta fiind, susţine autorul, şi cea mai importantă.
În „Religii australiene“ Eliade oferă o critică explicită a „analfabetismului religios al atâtora dintre cei care scriu despre religiile primitive“ şi argumentează în favoarea istoricităţii acestora, împotriva atât a evoluţioniştilor cât şi a decadentiştilor romantici, care văd dezvoltarea religiei ca pe o mişcare liniară de la simplu la complex, primii „în sus“, iar ultimii „în jos“.