Editura „Philobia“ (pag. 20)

Conștientizarea faptului că destinele individuale nu sunt independente de câmpul social în care apar și evoluează, că au tendința de a fi fidele familiei, autosabotându-se pentru a păstra o supunere inconștientă față de părinți, poate fi eliberatoare și poate avea un profund efect terapeutic.

Pornind de la exemple din practica sa terapeutică, autorul demonstrează modul în care metoda constelațiilor familiale poate întrerupe ciclul dinamicilor patologice inconștiente, eliberând forța iubirii blocate – dar mereu activă –, pentru vindecarea trupului și a sufletului.

Și poate că acesta este drumul vindecării: o întâlnire cu noi înșine, bazată atât pe acceptarea propriului loc, cât și pe nevoia de a ne crea propria poveste, luând ce e mai bun din filiațiile din care provenim. Alegerea ne aparține întru totul.

O carte despre secrete de familie, rușine, ură de clasă și invidie, subiecte studiate timp de mai bine de trei decenii de unul dintre cei mai renumiți specialiști francezi, Vincent de Gaulejac, printr-o abordare revoluționară în care sociologia clinică se reunește cu psihogenealogia.

Memoria corpului – sau ceea ce numim „memorie celulară“ – nu reprezintă, așa cum am putea crede, tot ceea ce ne închide și ne înlănțuie în trecut, ci cheia pentru a scăpa de toate condiționările și a ne construi o viață în deplină conștiință.

Deși de cele mai multe ori are consecințe tragice, secretul de familie nu trebuie să împovăreze viața descendenților într-o manieră implacabilă: de noi depinde să îl rostim, să îl dezvăluim și să îi dăm un sens, acceptându-ne și iertându-ne strămoșii, ca să ne eliberăm de efectele lui devastatoare și să nu mai suferim inutil.

Moussa Nabati îți arată, prin numeroasele cazuri clinice din experiența personală de terapeut, că nu tu ca adult suferi cu adevărat, ci copilul din tine. Vei învăța astfel să faci pace cu trecutul, cu suferințele îndurate, pentru a le recunoaște, a le asimila și a te despărți de ele.

Cazurile clinice impresionante și vindecările spectaculoase din experiența de psihoterapeut a lui Bruno Clavier ne arată că ține de noi să evităm suferința inutilă a propriilor copii.

Punând în dinamică ansamblul fenomenelor psihice, psihodrama este fie o terapie – prin deblocarea și eliberarea unor sentimente refulate sau inhibate, fie o pedagogie a relațiilor interpersonale – prin antrenarea spontaneității, a formării unei percepții corecte asupra celorlalți și a relației cu aceștia, fie o accedere la propria persoană, la sinele nostru profund.

O pledoarie pentru descoperirea divinului din noi, prin eliberarea de obstacolele emoționale și mentale care constituie egoul personal.