Editura „Polirom“ (pag. 4)

Expunerea la informații în era tehnologiei alimentează un egalitarism intelectual narcisist și orientat greșit, care afectează negativ orice tip de dezbatere.

Astfel, omul de rând care își culege informațiile de pe internet ajunge să se creadă la fel de competent în medicină ori diplomație ca specialiștii din domeniile respective.

Înțelepții taoiști, la fel ca medicii Antichității, susțin tratarea holistică a unei persoane, considerând că trupul, sufletul și spiritul sunt inseparabile și interdependente.

Ilustrându-și expunerile cu numeroase exemple și fotografii, Florin Gheorghiță ne ajută prin această carte să facem un prim pas spre descoperirea uimitoarelor fenomene produse de energiile-gând.

Povestirile despre fascinantele apariții sunt completate cu opinii ale oamenilor de știință, inclusiv cu rapoarte NASA și cu declarații ale astronauților aflați la bordul navei spațiale „Columbia“ care au avut parte de o astfel de „întâlnire“ în februarie 1996.

Deși este un continent arid, cu o climă adesea greu de suportat, Australia e plină de viață.

Bill Bryson a străbătut-o în lung și-n lat, ignorându-i aparenta ostilitate, și își povestește impresiile de călătorie într-o carte plină de umor.

Primul volum al „Istoriei credințelor și ideilor religioase“ studiază comportamentele magico-religioase ale oamenilor preistorici, religiile mesopotamiene și ale Egiptului antic, cele din vechiul Israel, religia indo-europenilor, credințele Indiei înainte de Buddha, religiile greacă și iraniana, până la cultul lui Dionysos.

Volumul al doilea al „Istoriei credințelor și ideilor religioase“ prezintă religiile Chinei antice, brahmanismul și hinduismul, budismul, religia romană, religiile celtice și germanice, iudaismul, religiile epocii elenistice și cele iraniene, până la apariția creștinismului.

Volumul al treilea al „Istoriei credințelor și ideilor religioase“ continuă, de la Sfântul Augustin până în epoca Luminilor, istoria religiei creștine începută în volumul precedent.

În aprilie 1983, când scria prefața celui de-al treilea volum al operei sale monumentale, „Istoria credințelor și ideilor religioase“, Mircea Eliade anunță o modificare în planul general al lucrării, lăsând pentru un ultim tom capitolele privitoare la religiile Chinei și ale Japoniei, prezentarea religiilor arhaice și tradiționale din America, Africa și Oceania, precum și o secțiune de încheiere, despre creativitatea religioasă a societăților moderne.

Cum se poate ca anumite obiecte care datează de dinainte de apariția omului pe Pământ să pară totuși fabricate industrial ori să anticipeze cu zeci de milioane de ani realizările tehnice ale prezentului?