Editura „Uranus“ (pag. 3)

Din capul locului, autorul ne surprinde cu trei afirmații care ne obligă la o atenție permanentă pe toată durata lecturii, dar și la precizări absolut necesare din punct de vedere istoric:

Mihai Vinereanu atrage atenția că unele cuvinte din limba română, chiar dacă prezintă asemănări frapante cu cele din latină, nu pot fi considerate neapărat de sorginte latină, ele putând fi atribuite fondului comun ancestral.

Din punct de vedere istoric, aceasta năruie mitul apartenenței grecești a operei homerice, iar sub aspect lingvistic demonstrează anterioritatea limbilor trunchiului geto-pelasgic față de limba latină.