Studiul China – cel mai complex studiu despre nutriţie

studiul-china„Studiul China“ este cel mai mare, cel mai complet şi mai complex studiul despre nutriţie realizat până acum.

El va avea implicaţii extraordinare asupra dietei noastre, asupra pierderii în greutate, dar mai ales asupra sănătăţii noastre pe termen lung.

Dacă până acum argumentele pro vegetarianism şi contra consumului de carne erau bazate pe studii de mică anvergură sau observaţii personale (vezi HRANA VIE. O speranţă pentru fiecare, Bucătăria fără foc), pe concepte religioase (vezi Carnea şi sănătatea, Sănătate pentru milioane, Taina hranei. Reţetele medicinii isihaste, Reţetele medicii isihaste. Vol. 7) sau pe compararea sistemului nostru digestiv cu ce al animalelor carnivore, ierbivore şi fructivore, acum lucrurile s-au schimbat radical. Dovezile sunt ştiinţifice şi foarte bine documentate.
În primul rând ar trebui să spunem că autorul nu poate fi acuzat de păreri preconcepute legate de vegetarianism sau de fanatism religios. Ba din contră. Aşa cum el însuşi spune, a făcut parte din „sistem“ timp de 50 de ani. Are un masterat şi un doctorat la Universitatea Cornell, a fost profesor universitar de biochimie şi nutriţie şi a lucrat foarte mulţi ani în cercetare. Înainte să înceapă „Studiul China“, în 1983, era ferm convins că „cea mai bună legumă e carnea“ şi chiar obişnuia să „deplângă convingerile vegetarienilor“ în faţa studenţilor săi.
În al doilea rând „Studiul China“ se bazează pe date statistice, realizate de Institutul Naţional pentru Sănătate din SUA şi de Institutul American pentru Cercetarea Cancerului, pe un foarte mare număr de persoane selectate de pe întreg teritoriul Chinei (de aici venind şi numele studiului).
Pe lângă aceste date statistice autorul a studiat foarte multe lucrări de cercetare legate de nutriţie şi multe din rezultate le-a verificat el însuşi prin experimente realizate pe animale de laborator.
Tocmai de aceea cartea „Studiul China“ este cea mai convingătoare dovadă a faptului că sursa multor boli ale civilizaţiei (obezitate, cancer, boli de inimă, diabet, osteoporoză etc.) se află în alimentaţia noastră deficitară.
Astfel din paginile cărţii „Studiul China“ aflăm printre altele că :

  • Modificarea alimentaţiei îi poate ajuta pe diabetici să renunţe la insulină.
    Este prezentat cazul unui bărbat care lua 25 de unităţi de insulină pe zi şi care după un tratament dietetic intensiv de numai trei săptămâni a ajuns la 8 unităţi de insulină pe zi, iar după încă opt săptămâni a renunţat complet la tratamentul cu insulină.
  • Bolile de inimă pot regresa doar modificându-ne alimentaţia
    Autorul acestui studiu a fost chiar şocat să întâlnească în China persoane sănătoase cu un nivel al colesterolului între 80-170 mg/dL, în condiţiile în care la americani nivelul lui era de 170-290 mg/dL, iar medici americani de la acea vreme susţineau că pot apărea probleme de sănătate dacă acest nivel scade sub 150 mg/dL.
  • Cancerul de sân este în legătura cu nivelul de hormoni feminini, care la rândul lui e influenţat de hrana consumată.
  • Diabetul de tip 1, una din cele mai năprasnice boli mai ales pentru un copil, e în strânsă legătură cu hrana consumată de acesta.

Un alt mit demolat, cu argumente solide, de către „Studiul China“ este necesarul zilnic de proteine.
Occidentalii sunt perfect convinşi că pentru a fi puternic şi a avea rezistenţă mare la efort e absolut necesar să consumi multe proteine şi în special carne.
Pe lângă argumentele ştiinţifice care dărâmă acest mit, autorul vine aici cu un exemplu concret: Chris Campbell dublu campion NCAA Divizia 1 şi dublu campion olimpic la lupte greco-romane. Acesta, la vârsta de 37 de ani, a devenit cel mai vârstnic campion olimpic la lupte greco-romane, avea 90 kg şi era vegetarian.
Dar mai sunt mulţi alţi sportivi vegetarieni celebri:

  • Bill Pearl – culturist. De 4 ori a primit titlul de Mr. Univers.
  • Martina Navratilova, jucătoarea de tenis
  • Robert Parrish, baschetbalist
  • Dave Scott – atlet, care a câştigat proba de triatlon „Ionman“ din Hawaii de şase ori (4 km de înot, 180 km de ciclism şi 40 km de alergat).
  • Carl Lewis, atlet
  • şi mulţi alţii…

Prima reacţie pe care am întâlnit-o la consumatorii de carne, când le spui că eşti vegetarian, este: „bine, bine, dar ce mănânci?“.
Şi într-adevăr pare nepractic să fi vegetarian în ziua de azi deoarece e mult mai uşor să găseşti de cumpărat o friptură, un hamburger, sau un produs de patiserie decât un fruct, oricare ar fi acesta.
Însă trebuie să ne punem întrebarea ce e mai practic: să avem un regim vegetarian, să fim supli şi sănătoşi sau să consumăm multă carne şi grăsimi animale, să cântărim (mult) peste 100 kg, să ne pierdem timpul stând (şi suferind) prin spitale şi cheltuind o grămadă de bani pe medicamente?
Oare ce e mai practic: să prevenim boala sau să o vindecăm (dacă mai putem)?
Una din reacţiile des întâlnite, când vorbeşti cuiva de vegetarianism, este: „Lasă, că şi bunicul meu a mâncat carne toată viaţa şi a trăit 90 de ani“. Totuşi strămoşii noştri pe lângă faptul că aveau o hrană „bio“, fără îngrăşăminte chimice, ierbicide, pesticide etc, nu erau bombardaţi de tot felul de poluanţi chimici, chemtrails, poluarea electromagnetică şi aveau un ritm de viaţă în armonie cu ritmurile naturii. Şi în plus ei ţineau cu sfinţenie toate posturile creştine de peste an. Adunaţi toate zilele de post creştin dintr-un an (inclusiv miercurile şi vinerile marcate în calendarul ortodox) şi o să vedeţi că strămoşii noştri nu erau chiar atât de carnivori pe cât le place unora dintre noi să creadă.
Un alt argument stupid contra vegetarianismului e că „un regim vegetarian e scump“. Totuşi în momentul scrierii acestui articol morcovii costă 1-3 lei/kg, cartofii aproximativ 1 leu/kg, vinetele 1-2 lei/kg, doar lintea şi năutul se apropie de preţul cărnii care e între 10 şi 20 lei/kg.
Acum se pune întrebarea: de ce aceste studii extraordinar de importante pentru sănătatea noastră nu sunt făcute publice pe toate canalele mediatice, astfel încât să afle de ele cât mai mulţi oameni?
Răspunsul e foarte simplu. La culturile agricole profitul e mic, spre deosebire de industria cărnii unde sumele manevrate sunt mari şi interesele pe măsură. Tocmai de aceea asociaţiile din această branşă încă mai au un cuvânt greu de spus. Chiar autorul cărţii „Studiului China“ împreună cu Ophrah Winfrey, cunoscuta prezentatoare de televiziune, a fost daţi în judecată de către o astfel de asociaţie după ce Ophrah a declarat public că nu va mai consuma carne.
Pe de altă parte industria farmaceutică are şi ea o felie mare de profit din această afacere, aşa că nimeni (în afară de noi, oamenii de rând) nu are interesul să se transforme ceva în bine în legătură cu nutriţia noastră.
Citind cartea „Studiul China“ rămâi uimit de câtă sănătate, sau boală, poate exista în vârful furculiţei noastre.
Tocmai de aceea responsabilitatea sănătăţii şi fericirii noastre depinde de noi, nu de cineva din afara noastră. Nimeni altcineva nu e responsabil de ce punem în farfurie, iar acum după ce am aflat de „Studiul China“ nu mai putem spune că nu am ştiut aceste lucruri.

de Marcel Posa

Salvează

Salvează

Navigare în articol

Un gând despre „Studiul China – cel mai complex studiu despre nutriţie

  1. Este minunat ca exista oameni de bun simt,carora le pasa de sanatatea semenilor sai si care ,doresc sa le impartaseasca acestora experiente si modele demne de urmat.Consider ca,doar un stil de viata sanatos si consumul de suplimente nutritive(nu de medicamente)ne pot vindeca de anumite boli.Din pacate,oamenii nu sunt educati in acest sens.Aceasta carte,poate fi considerata un prim pas pentru a ne schimba stilul de viata.Felicitari autorului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *