0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Dezvoltare personală
  3. Cărţi: Menire
  4. Ce rost am?
Carte

Ce rost am?

Ce rost am?. Editura Mix
CumpărDetalii carte

Descoperă şi împlineşte-ţi menirea

Autor(i): Aimen Klimmeron
Editura: Mix
Colecţia: Înţelepciunea practică
Anul apariţiei: 2010
Pagini: 255 (13x20 cm)
Preţ: 29,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Încă de la prima lectură a manuscrisului acestei cărţi, mi-am spus că informaţiile valoroase conţinute în el merită să ajungă la îndemâna cât mai multor oameni.

Cartea „Ce rost am? Descoperă şi împlineşte-ţi menirea“ este scrisă cu umor dar şi cu seriozitate, autorul neezitând să scoată în evidenţă modul manipulator în care societatea urmăreşte să ne uniformizeze conştiinţele şi să ne împiedice să ne descoperim şi să ne urmăm menirea, deoarece pentru conducătorii lumii în care trăim, roboţeii obedienţi sunt mult mai folositori decât oamenii conştienţi şi însufleţiţi de idealuri înalte, oamenii ce nu pot fi corupţi cu titluri, beneficii materiale ori ameninţări.

În prima parte autorul urmăreşte să ne facă să înţelegem ce este şi ce nu este menirea unui om, în partea a doua urmăreşte să ne prezinte modalităţi concrete, practice prin care ne putem descoperi menirea, iar în partea a treia ne prezintă fragmente din viaţa a doi oameni ce şi-au descoperit şi îşi urmează conştient menirea precum şi frământările unui al treilea personaj care, asemeni unora dintre noi, înţelege că situaţia confortabilă în care se află nu mai are legătură cu menirea lui însă ezită să abandoneze siguranţa actuală pentru promisiunile pe care le aduce o viaţă împlinită prin trăirea menirii.

Cartea „Ce rost am? Descoperă şi împlineşte-ţi menirea“ este o lectură extrem de folositoare oamenilor aflaţi în căutarea unui ideal autentic, oamenilor care simt că viaţa înseamnă mai mult decât rutina zilnică şi obositoare (munca de robot, mâncare, odihnă) şi dacă doar câteva procente dintre cei care vor citi cartea vor reuşi să treacă de la stadiul: „ce idei frumoase“ la stadiul: „sunt hotărât să-mi descopăr menirea, hai să urmăresc algoritmul propus de autor şi să văd ce descopăr“, atunci scopul pentru care această carte a fost scrisă şi publicată va fi fost atins.

Iată câteva fragmente din aceasta carte:

Astăzi, mulţimea poartă veşminte cu însemnul zeiţei Nike, frecventează cu o fervoare religioasă reţeaua de lăcaşuri cultice ctitorite de McDonald şi se adapă extaziat la sânul abundent al mamei Cola. În aceste condiţii, a-ţi manifesta identitatea, a-ţi descoperi şi împlini menirea aproape că devin acte antisociale. Cartea de faţă are intenţia declarată de a vă instiga la acest act „antisocial“, de a vă stimula să vă descoperiţi şi să vă manifestaţi individualitatea, punându-vă în temă cu toate consecinţele plăcute şi neplăcute care decurg din el.

Singura stare de fericire durabilă pe care o putem resimţi, este cea pe care o naşte în noi reflectarea, reîntoarcerea către noi a fericirii trezite în sufletele altora. Realizările concrete, produsele finite ale menirii noastre sunt lucruri care generează bucurie, încântare, satisfacţie, fericire reală celorlalţi. De exemplu îi vindecăm de boli, le oferim trăiri înălţătoare prin opere artistice, îi învăţăm lucruri valoroase sau le punem la dispoziţie descoperiri şi invenţii care le fac viaţa mai uşoară, mai plăcută. Dacă, prin ceea ce facem, creăm, realizăm, le oferim bucurie oamenilor şi acţiunea aceasta ne oferă bucurie şi împlinire totală şi nouă, atunci suntem pe calea cea bună. Facem ceea ce trebuie. Ne realizăm menirea.

Nici un dascăl nu va rămâne în amintirea elevilor săi doar pentru că i-a ajutat să înveţe istoria sau geografia. Asta este datoria lui. Te vor ţine minte pentru lucrurile pe care le-ai oferit pe lângă lecţii, care nu sunt stipulate explicit în contractul tău de angajare. Faptul că le asculţi problemele, deschiderea sufletului tău care îi face să-şi destăinuie aceste probleme, sau, de ce nu, bucurii. O concepţie de viaţă sănătoasă şi plină de bun simţ, ceva din exemplul personal, o bucată din sufletul tău, ceea ce îi va însoţi toată viaţa. Acestea sunt adevăratele merinde folositoare pe care le poţi oferi copiilor pentru călătoria lor în viaţă, pe lângă informaţiile concrete ce ţin de obiectul tău de studiu însuşite sub îndrumarea ta.

Nu e vorba să ne înhămăm docili la carul menirii, să renunţăm la a câştiga bani, să îmbrăcăm haina ascetului sau a filantropului care îşi sacrifică propria viaţă cică „în folosul şi spre binele oamenilor“. Nu. Este vorba doar să ne dăm seama că este o imensa păcăleală să credem că trebuie să trudim în primul rând pentru a câştiga bani, ca să avem din ce ne întreţine familia, să ne plătim facturile, sau, la un alt nivel, să ne schimbăm maşina o dată pe an, să ne construim vile sau alte asemenea lucruri „serioase“. Iar dacă ne mai rămâne ceva timp şi energie (de obicei nu rămâne), să facem sub formă de hobby alte activităţi care simţim că ne împlinesc. Este cea mai tragică eroare de gândire a majorităţii oamenilor din societatea actuală. Mai rea decât o boală, pentru că face mai multe victime la nivel de conştiinţă decât au izbutit să facă epidemiile de ciumă în Evul Mediu.

Avem dreptul divin să facem ceea ce ne place să facem, ceea ce ne produce încântare şi bucurie, ceea ce simţim că ne împlineşte şi ceea ce aduce real folos şi încântare şi altora – şi să trăim din aceasta. Să nu ne vindem sufletul pentru bani. E drept că pentru asta trebuie să fim creativi, să descoperim noi şanse, să deschidem noi drumuri, să ştim să ne vindem ideile, să găsim soluţii la problemele care apar, să ne susţinem cu entuziasm şi perseverenţă planurile. Dacă suntem hotărâţi să îmbrăţişăm un asemenea mod de viaţă şi să ne împlinim rostul, vom fi în perfectă armonie cu sufletul nostru, iar el ne va inspira cum trebuie să facem lucrurile. Trebuie doar să învăţăm să aplecăm urechea la şoaptele lui.

Împlinirea menirii înseamnă să aducem pe lume anumite lucruri – obiecte materiale, invenţii, opere artistice, realizări în domeniul social, descoperiri ştiinţifice, inovaţii economice, demersuri politice, orice, cu condiţia să conţină cele trei elemente esenţiale: să fi e util, să fi e valoros şi să încorporeze un element de noutate. Şi evident, să fi e prilej de bucurie pentru cel care îl realizează.

În esenţă rezultatul menirii este fărâma noastră de realizare inspirată pe care o adăugăm acestei lumi, este participarea noastră alături de Marele Creator la crearea acestui Univers, la scara noastră microcosmică. Dumnezeu acţionează prin oameni, iar menirea este ceea ce Dumnezeu realizează prin fiecare dintre noi. Nu o va face fără acordul nostru, fără participarea noastră, fără eforturile noastre pentru că în acelaşi timp ne-a înzestrat şi cu libertatea de a alege. Dar ca să ne împlinim menirea, trebuie să facem acele lucruri care sunt în armonie perfectă cu sufletul nostru şi ca atare cu voinţa divină.

„Îţi vei recunoaşte calea imediat ce ai păşit pe ea, pentru că dintr-o dată vei dispune de toată energia şi inspiraţia de care ai nevoie.“ Este unul dintre indicatoarele cele mai precise ale faptului că ne-am identificat corect menirea.

Cartea Recordurilor este un ilustru catalog al rataţilor în ceea ce priveşte menirea – contrar viziunii generale şi a valorilor acceptate de societatea actuală. Aceşti oameni, cu talentul, cu tenacitatea, cu perseverenţa lor înnăscută, cu siguranţă ar putea realiza lucruri extraordinare şi cu adevărat folositoare, dar într-o societate competitivă, ca cea actuală, în care valorile umane sunt în mare parte pervertite, în care mărirea, gloria, succesul personal, sunt considerate realizări de cel mai înalt rang, Cartea Recordurilor devine un simbol. Un simbol grotesc al nonvalorii deghizată în straie preţioase.

Pentru a-ţi găsi menirea este nevoie de o sinceritate absolută şi de eliminarea tendinţei bine-înrădăcinate a autopăcălirii. Nu este necesar să devii cel mai bun – trebuie să devii tu însuţi. Nu este necesar să devii faimos, trebuie să devii autentic.

Fructele menirii îşi trag seva din sentimentul compasiunii şi al iubirii, chiar şi când nu suntem conştienţi de asta. Iubirea pentru semenii noştri este cea care ne susţine, ne dă entuziasmul specific şi forţa pentru a înfrunta greutăţile inerente. Rezonanţa misterioasă cu această energie divină face ca ceea ce realizăm să fi e cu adevărat benefic, util şi valoros, şi nu doar un mijloc de punere în aplicare a planurilor noastre de autoafirmare. Ea ne inspiră să luăm decizii corecte în situaţii dificile sau în momente de cumpănă. Ea ne binecuvântează acţiunile şi rezultatele lor cu acea vibraţie misterioasă, care face ca şi ceilalţi să fie atinşi, adesea nebănuit, de miracolul iubirii. Acţiunile dezinteresate au acest dar. Când ne preocupă mai puţin avantajele personale, avem şansa să ne aplecăm mai mult asupra nevoilor reale ale celor cărora ne adresăm.

O acţiune dezinteresată, susţinută de iubirea trezită în inima noastră, are şansa de a trezi iubirea şi în alte inimi. Este un fenomen magic binecunoscut de iniţiaţi. Tot ceea ce trezim în sufletul oamenilor, se reflectă şi în sufletul nostru, ne încarcă, ne umple, ne îmbogăţeşte. Dacă prilejuim un moment de bucurie cuiva, chiar dacă nu suntem prezenţi, să vedem pe faţa lui expresia bucuriei, încântarea pe care am trezit-o se va reflecta, în mod tainic, şi în noi. Va fi răsplata noastră nebănuită pentru ce am făptuit. Iar dacă reuşim să trezim bucurie în sufletele a mii de oameni, efectul asupra noastră este înmiit – este aritmetică simplă.

Structurile organizatorice ale societăţii sunt create de conducători, ale căror interese nu concordă de loc cu interesele comunităţii. Conducătorii au întotdeauna nevoie de marionete, de supuşi care fac ceea ce li se cere, care pot fi condiţionaţi şi manipulaţi. Un individ capabil să-şi urmeze propria conştiinţă este periculos, nu pentru comunitate, ci pentru conducătorii şi arhitecţii societăţii.

Strategia conducătorilor este următoarea: îi favorizează şi îi susţin pe unii, pe cei foarte talentaţi în anumite domenii cheie, îi stimulează pentru ca aceştia, prin energia, prin ideile, prin descoperirile şi inovaţiile lor să servească interesul celor ce deţin puterea, dar marea masă a oamenilor trebuie menţinută la nivelul conştiinţei de turmă. Cei mulţi trebuie să muncească pentru interesele conducătorilor, să-i voteze, să fie cumpărătorii docili ale mărfurilor pe care tot ei le deţin. Sclavagismul sub anumite forme a existat dintotdeauna şi rezistă până în zilele noastre la scară foarte largă, nu ca formă de organizare socială oficială, ci ca o realitate mascată. În esenţă, sclavagismul înseamnă că cei mulţi sunt obligaţi, determinaţi sau tentaţi să muncească doar pentru interesele celor care deţin proprietatea, puterea economică sau politică. Sclavul nu dispune de posibilitatea de a-şi manifesta voinţa proprie, de a-şi orândui viaţa conform aspiraţiilor sale. Dar oare omul simplu din ziua de azi are această posibilitate?

Teoretic da, practic nu. Cei mai mulţi au ajuns astăzi nişte roboţi, nişte şuruburi într-un mecanism social manevrat abil de către cei puţini şi meschini. Mijloacele coercitive ale acestui angrenaj sunt atât de bine mascate încât aproape nimeni nu le observă. Aproape nimeni nu-şi dă seama că „drepturile omului“ există doar în tratate şi declaraţii.

S-a schimbat ceva de pe vremea sclavagismului clasic?

Da, metodele de coerciţie. Neosclavagismul actual nu se mai dedă la violenţa fizică, de aceea este mai greu de demascat. Astăzi nu corpul este pus în lanţuri, ci sufletul. Tehnicile de manipulare, care au ajuns la o performanţă diabolică, fac să acţionezi pentru câştigul şi interesele egoiste ale unor păpuşari vicleni, având iluzia că este voinţa ta, este alegerea ta, este liberul tău arbitru. Pe vremuri trupul oamenilor era vândut pe bani frumoşi de negustorii de sclavi, astăzi omul îşi vinde singur sufletul, pentru sume de nimic. Şi nici măcar nu-şi dă seama de aceasta. Dar el oricum tot vândut rămâne.

Ce înseamnă aceasta? Că faci mai mereu ce vor alţii, nu ceea ce te îndeamnă propriul tău suflet să faci, eşti deturnat într-un mod perfid de la a-ţi mai împlini menirea divină pentru care ai venit în această lume. Şi tragedia cea mare este tocmai iluzia că ai făcut ceea ce trebuie. Iar când îţi dai seama – şi mai devreme sau mai târziu îţi dai seama, este imposibil să te păcăleşti chiar toată viaţa – ar putea fi prea târziu. Esenţa manipulării constă tocmai în inducerea convingerii că faci ceea ce trebuie, ceea ce vrei tu, să-ţi împlineşti rostul. Iar manipularea este cel mai mare duşman al sănătăţii sufletului şi implicit al capacităţii de a-ţi împlini menirea.

Individul care şi-a conştientizat menirea şi s-a implicat în împlinirea ei nu mai poate fi manipulat, nu mai poate fi tentat prin mijloace financiare şi nici obligat în vreun fel să facă ceva împotriva propriilor convingeri. De aceea este o mare comoară pentru oameni şi un imens pericol pentru conducătorii văzuţi şi nevăzuţi.

Împlinirea menirii este întotdeauna, fi e că ştim, fi e că nu ştim, un act de iubire. Este ceea ce facem pentru binele celorlalţi, iar asta implică şi înţelepciunea de a discerne ce este cu adevărat bine pentru ceilalţi. Inima noastră cunoaşte acest „bine“, pentru că este în contact permanent cu armonia divină, egoul însă şi mintea obişnuită nu cunosc decât ambiţiile personale. Trebuie să învăţăm să ne ascultăm inima şi să dăm apoi curs aspiraţiilor ei. Este singura modalitate de a ne integra în armonia cosmică, de a fi în armonie cu propria fiinţă, cu întregul Univers şi cu Dumnezeu însuşi.

Cuprinsul cărţii: „Ce rost am?“

  • THEORA
    • Menirea şi individul
      • Fiecare om are o menire
      • Fiecare menire e unică şi irepetabilă
      • O viaţă împlinită presupune împlinirea menirii
      • Menirea nu este una şi aceeaşi cu activitatea sau domeniul de activitate
      • Implică realizări concrete
      • Creativitatea este indispensabilă
      • Dorinţele profunde ale sufletului ne arată calea
    • Menirea şi societatea
      • Înglobează ceea ce facem pentru ceilalţi
        • Ce nu este menirea
      • Este un act de manifestare a iubirii
      • Relaţiile interumane pot ajuta, dar pot şi împiedica realizarea menirii
      • Menirea nu este întotdeauna sprijinită sau răsplătită de societate
      • Nu există „menire negativă“
      • Menirea individuală ca parte a unei meniri de grup
      • Vremea marii transformări
    • Menirea şi universul
      • Menirea nu este un Destin „pre-destinat“, ci doar prefigurat
      • Ne integrează perfect în armonia divină
      • Avem acces la toate resursele necesare
      • Asigură teren propice pentru evoluţie
      • Menirea în viaţă este parte a menirii spirituale
      • Libertatea este necesitate înţeleasă
      • Sensul este Cunoaşterea Ultimă
  • PRAXIS
    • Căutarea (atitudinea)
      • Curiozitate pentru a explora
      • Discernământ pentru a distinge
      • Sinceritate pentru a recunoaşte
      • Libertate pentru a accepta
      • Curaj pentru a-ţi asuma
      • Iubire pentru a motiva
      • Armonie pentru a percepe voinţa divină
        • Metoda deciziilor introspective
    • Revelare (metoda)
      • Îmi înfăptuiesc eu menirea acum?
        • Exerciţiul nr. 1: Analiza comparativă
      • Ce domenii mă atrag?
        • Exerciţiul nr. 2: Lista domeniilor şi activităţilor care ne atrag în mod deosebit
      • Ce înzestrări native am?
        • Exerciţiul nr. 3: Lista înzestrărilor
      • „Ce voi fi când voi fi mare?“
        • Exerciţiul nr. 4: Amintiri din copilărie
      • Care sunt fiinţele pe care le admir?
        • Exerciţiul nr. 5: Lista persoanelor admirate
      • Ce aş vrea să fie altfel?
        • Exerciţiul nr. 6: Lista lucrurilor supărătoare
      • Cum se corelează lucrurile?
        • Exerciţiul nr. 7: Corelarea rezultatelor
      • Concluzii finale
    • Împlinire (calea)
      • Momentul potrivit
      • Planul de acţiune
      • Evaluarea resurselor
        • Resurse interioare
        • Resurse umane
        • Resurse materiale şi financiare
        • Concluzie
      • Modul de abordare
      • Legea investiţiilor energetice
      • Atenţie la teste şi încercări!
        • Testul perseverenţei
        • Testul răbdării
        • Testul puterii interioare
        • Testul curajului
        • Testul discernământului
        • Testul umilinţei
        • Testul bunului simţ
      • Verifică rezultatele
  • POIESIS
    • Inaia
    • Almiro
    • Alejandro