Cărţi: Religie

Primul volum al „Istoriei credinţelor şi ideilor religioase“ studiază comportamentele magico-religioase ale oamenilor preistorici, religiile mesopotamiene şi ale Egiptului antic, cele din vechiul Israel, religia indo-europenilor, credinţele Indiei înainte de Buddha, religiile greacă şi iraniana, până la cultul lui Dionysos.

Volumul al doilea al „Istoriei credinţelor şi ideilor religioase“ prezintă religiile Chinei antice, brahmanismul şi hinduismul, budismul, religia romană, religiile celtice şi germanice, iudaismul, religiile epocii elenistice şi cele iraniene, până la apariţia creştinismului.

Volumul al treilea al „Istoriei credinţelor şi ideilor religioase“ continuă, de la Sfântul Augustin până în epoca Luminilor, istoria religiei creştine începută în volumul precedent.

În aprilie 1983, când scria prefaţa celui de-al treilea volum al operei sale monumentale, „Istoria credinţelor şi ideilor religioase“, Mircea Eliade anunţă o modificare în planul general al lucrării, lăsând pentru un ultim tom capitolele privitoare la religiile Chinei şi ale Japoniei, prezentarea religiilor arhaice şi tradiţionale din America, Africa şi Oceania, precum şi o secţiune de încheiere, despre creativitatea religioasă a societăţilor moderne.

În această carte găsiţi răspunsuri cutremurătoare, care îţi taie respiraţia, la întrebările pe care fiecare fiinţă umană şi le pune, pe parcursul întregii vieţi.

Oferind interpretări profunde ale textelor sacre ale lumii, de la „Evanghelia Sfântului Ioan“ la „Bhagavad-Gita“, Paul Brunton stabileşte legături între cultura orientală şi cea occidentală şi ne îndrumă spre esenţa vie a acestor tradiţii străvechi.

În acest volum care ne îndeamnă la reflecţie, Sfinţia Sa Dalai Lama argumentează convingător că religia nu este o necesitate pentru a duce o viaţă spirituală.

Scopul acestei cărţi este să arate cât mai clar posibil că între toate religiile există o unitate esenţială, că adevărurile propovăduite de diferitele confesiuni nu sunt deloc diferite

O îndrumare directă, orientată către libertate, revelează în termeni simpli că iubirea necondiţionată pe care o caută persoana este chiar aici, ca Totul, ca Tot Ce Este.

Mintea sceptică este cel mai frumos lucru din lume. A fost condamnată de religii, fiindcă nu erau capabile să răspundă întrebărilor ei. Religiile nu voiau sceptici, voiau doar credincioşi.

Mintea sceptică este exact opusul credinţei. Eu sunt întru totul pentru mintea sceptică.