Din multe puncte de vedere, Spinoza nu numai că a fost înaintea vremurilor în care a trăit, ci și înaintea vremurilor pe care le trăim noi acum. De aceea îl și numesc „miracol“.
Această carte nu este o istorie completă a filosofiei. Este o încercare de a umaniza cunoașterea centrând povestea gândirii speculative în jurul unor personalități dominante.
Filosofia ca „știință riguroasă“, sau filosofia ca „știință voioasă“?
Se poate afla din studiul de față că nu navigăm periculos, cu o astfel de problemă, între Scila și Caribda, chiar dacă glumeții îl vor găsi prea serios, iar circumspecții – prea descheiat.
După toate aparențele, dialogul este replica platonică dată retoricii, așa cum Protagoras constituie replica dată sofisticii contemporane.
Textele platonice sunt lămurite și prefațate, întrucât cititorul trebuie să știe că urcarea muntelui este dificilă și că asemenea unui drum inițiatic – traseul este presărat cu încercări.
Micul tratat despre „Categorii“ deschide seria cărților de logică („Organon“) și, în genere, catalogul scrierilor aristotelice întocmit de Andleiikos din Rhodos.
Excelentă traducere și comentarii datorate profesorului Mihai Nasta (U.L. Bruxelles). Cuprinde treptele pythagoreismului timpuriu. Ediție bilingvă.
Traducerea de față este prima traducere românească integrală a tratatului aristotelic De caelo.
În „Critica rațiunii practice“, Kant năzuiește să împrăștie orice nedumerire și să dea doctrinei sale o formă definitivă, sistematică. El face încercarea de a fundamenta morala în același mod cum asigurase temeliile științei în „Critica rațiunii pure“. Aici este stabilit primatul moralei față de știință, primatul acțiunii (practice) față de cunoaștere (teoretică).
Studiile din această carte sunt o analiză din perspectiva istoriei filosofice a mitologiei românești.