Cărţi: Feminitate

Prea puţini ne spun că furia este o emoţie legitimă, firească şi, de multe ori, salutară. Harriet Lerner se număra printre aceşti învăţători înţelepţi. După cum explică autoarea, furia ne poate semnala multe lucruri: că suferim, că ceva nu merge bine, că nevoile noastre nu sunt împlinite în mod adecvat, că e nevoie de o schimbare.

Dacă crezi că încrederea ta depinde de felul cum arăţi, de cât eşti de frumoasă, inteligentă sau plină de alte calităţi, te înşeli. Poţi vedea chiar în jurul tău femei deosebit de frumoase şi înzestrate, dar care paradoxal nu cred în ele însele şi femei care aparent au foarte puţin, dar totuşi debordează de încredere.

Veţi regăsi, în paginile cărţii, poveştile reale ale unor femei care au trecut de la neîncredere la afirmare, de la disperare la preţuire de sine şi la relaţii adecvate cu cei din jurul lor.

Lectura acestei cărţi vă va ajuta să găsiţi intimitatea, armonia, angajamentul şi iubirea durabilă în cuplu, înlesnind astfel realizarea proiectelor în doi.

În fiecare femeie se ascunde o creatură puternică, înzestrată cu instincte bune, pasionată, creativă şi înţeleaptă. Adesea, însă, cultura şi societatea au sufocat această „Femeie sălbatică“, au redus-o la tăcere, încercând cu obstinaţie să o „civilizeze“, forţând-o să-şi asume roluri rigide, care-i înăbuşă elanurile.

La vremea publicării sale, „În apărarea drepturilor femeii“ a produs un amestec de admiraţie şi revoltă, însă astăzi este considerată primul mare manifest al drepturilor femeii, transformând-o pe Wollstonecraft în fondatoarea feminismului modern.

Calea către o viaţă liniştită şi împlinită începe cu acest volum, care are capacitatea extraordinară de ne ajuta să conştientizăm grijile cele mai profunde şi să le depăşim.

Veţi descoperi teorii noi, precum „frisonul de ruşine“ sau conceptul universal al „gagiului de trei beri“, dar şi cum să recunoaştem bărbatul perfect sau cum să ne dăm seama că nu trăim într-o comedie romantică americană.

„Geografia intimă a femeii“ pune în lumină frumuseţea şi puterea interioară a arhetipului feminin, trecând prin teoria evoluţionistă, prin biologie, neurochimie şi prin diverse ipoteze ştiinţifice.

Ceea ce am numit vârsta noastră „de mijloc“ nu trebuie să fie un punct de cotitură către nefiinţă. De aici trebuie să ne întoarcem către viaţă, aşa cum n-am cunoscut-o niciodată, aşa cum n-am reuşit niciodată s-o cunoaştem atunci când eram prea tinere şi prea trufaşe ca să-i evaluăm limitele.