Cărți: Etnologie

Unul din importantele simboluri născute în această arie a Tradiției Primordiale și păstrate în anumite variante, doar aici în Maramureș, este Nodul Dacic, sub toate formele lui exprimate în diverse materiale și forme, în spațiu, în relief sau în plan, pe covoare și materiale textile, în lemn sau ceramică, în piatră sau în vestimentație, dar și în literatura populară, în mituri, legende, basme, cântece, hori, descântece, măști, teatru popular și altele.

Concepția noastră modernă asupra istoriei este imprecisă și depășită. Are nevoie de o revizuire radicală, în lumina a ceea ce se petrece în unele arii mai sofisticate ale științei, a căror viziune asupra lumii a pornit să se modifice încă de acum un secol.

Românii continuă să creadă, ca în Antichitate, că fenomenul biologic al morții este disocierea sufletului de trup.

Imaginea omului dublu, alcătuit dintr-un trup material și efemer, văzut și simțit, și un spirit nemuritor, nevăzut dar revelat prin vis și extaz mistic, a fost de-a lungul vremurilor, terenul fertil din care au răsărit neîncetat credințe, teorii și ipoteze.

„Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de Rai“, în spațiul mioritic eternizat de balade, dar și de filosofi, se petrec o mulțime de fapte care țin de România profundă, abisală chiar, dar și de latura tenebroasă sau cel puțin stranie a poporului nostru, care a moștenit nu puține practici păgâne de la strămoșii daci și nu numai.