„Turba Philosophorum“ este unul dintre cele mai vechi texte alchimice europene (în limba latină), traduse din limba ebraică sau arabă, probabil în secolul XII.
Lucrarea „Alchimiştii de-a lungul secolelor“” este un sui generis dicţionar al alchimiştilor celebri din lumea vestică pe perioada unui mileniu, în care ni se povesteşte viaţa şi opera lor, eşecurile şi reuşitele în căutarea Pietrei Filosofale şi în practica Marii Opere.
Alchimiştii obţin Piatra Filozofală din alte şapte pietre, din care două principale au natură şi virtuţi diferite. Una ne oferă sulful invizibil, alta mercurul spiritual; una transmite căldura şi uscăciunea, cealaltă răceală şi umiditatea. Astfel, cu ajutorul lor, puterea elementelor este dublată şi multiplicata în Piatra Filozofală.
La modul esenţial, se poate spune că Alchimia, ca ştiinţă universală ocultă a transformării evolutive, este o veritabilă sinteză a tuturor căilor spirituale autentice, întrucât ea se regăseşte într-o formă sau alta şi sub un nume sau altul în aproape orice context iniţiatic.
În tratatul alchimic „Compoziţia Compoziţiilor“, Albert cel Mare pleacă de la teoria atribuită lui Hermes, conform căreia ar exista mai multe forme substanţiale latente în fiecare metal. De unde şi posibilitatea de a rezulta forma auriferă şi de a transforma astfel în aur (aproape) toate metalele.
„Tractatus Aureus“ sau „Tratatul de aur al lui Hermes“ a fost considerat una dintre cele mai vechi şi mai complete scrieri alchimice păstrate, şi poate fi socotit drept o expunere în rezumat a întregii Arte.
Lumea a rămas astăzi fără mistere; gândirea raţionalistă are pretenţia că a înţeles totul, că a elucidat totul; ştiinţa face eforturi de a ne oferi o perspectivă pozitivistă şi logică despre toate lucrurile şi îşi extinde determinismul fatal până spre lumea morală.
În orice caz, astăzi întreg universul material este revendicat de către ştiinţă şi nimeni nu mai îndrăzneşte să se ridice împotriva acestei revendicări. Noţiunile de miracol şi de supranatural s-au evaporat ca o prejudecată uitată de timp.
Cele trei texte fundamentale reproduse în cartea de faţă - Fama Fraternitatis, Confessio Fraternitatis şi Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz - reprezintă singurele mărturii directe despre Frăţia Rozacrucii.
În afară de aceste trei documente care au stârnit polemici ce datează de patru secole, nu există nici o altă mărturie directă, după cum nu există nici un personaj istoric din perioada apariţiei textelor care să fi afirmat despre sine, în mod deschis, public şi lipsit de orice îndoială, că ar fi membru al Frăţiei Rozacrucii.
În Cele douăsprezece chei ale filosofiei sunt amplu reproduse diferite operaţii alchimice, codificate alegoric, în cuvinte la care au fost adăugate imagini.
Fiecare capitol sau „cheie“ descrie alegoric o etapă distinctă din procesul complex în urma căruia poate fi creată piatra filozofală.
Descrierea etapelor e făcută în aşa fel încât să reveleze şi deopotrivă să ascundă „metoda“ folosită; e nevoie de un maestru alchimist priceput care să interpreteze corect limba voalată a textului alegoric şi imaginea afiliată.
Ridicând probleme umane eterne şi oferind soluţii, cartea „Leul Roşu“ continuă să-şi urmeze calea desemnată de propria sa soartă, pentru a transmite mereu actualul său mesaj cititorilor care cugetă şi caută sprijin spiritual în această eră neliniştită.
Acţiunea palpitantă a cărţii „Leului Roşu“ se derulează pe parcursul a patru secole, conţinând cheia celor mai adânci taine ale istoriei alchimiei şi filozofiei orientale pentru acei căutători care, citind cartea de mai multe ori, reuşesc să-şi dea seama cât de numeroase şi mereu noi sunt straturile psiho-arheologice implicate.
Pagini cu rezultate:
12