„Turba Philosophorum“ este unul dintre cele mai vechi texte alchimice europene (în limba latină), traduse din limba ebraică sau arabă, probabil în secolul XII.
Lucrarea „Alchimiștii de-a lungul secolelor“” este un sui generis dicționar al alchimiștilor celebri din lumea vestică pe perioada unui mileniu, în care ni se povestește viața și opera lor, eșecurile și reușitele în căutarea Pietrei Filosofale și în practica Marii Opere.
Alchimiștii obțin Piatra Filozofală din alte șapte pietre, din care două principale au natură și virtuți diferite. Una ne oferă sulful invizibil, alta mercurul spiritual; una transmite căldura și uscăciunea, cealaltă răceală și umiditatea. Astfel, cu ajutorul lor, puterea elementelor este dublată și multiplicata în Piatra Filozofală.
La modul esențial, se poate spune că Alchimia, ca știință universală ocultă a transformării evolutive, este o veritabilă sinteză a tuturor căilor spirituale autentice, întrucât ea se regăsește într-o formă sau alta și sub un nume sau altul în aproape orice context inițiatic.
În tratatul alchimic „Compoziția Compozițiilor“, Albert cel Mare pleacă de la teoria atribuită lui Hermes, conform căreia ar exista mai multe forme substanțiale latente în fiecare metal. De unde și posibilitatea de a rezulta forma auriferă și de a transforma astfel în aur (aproape) toate metalele.
„Tractatus Aureus“ sau „Tratatul de aur al lui Hermes“ a fost considerat una dintre cele mai vechi și mai complete scrieri alchimice păstrate, și poate fi socotit drept o expunere în rezumat a întregii Arte.
Lumea a rămas astăzi fără mistere; gândirea raționalistă are pretenția că a înțeles totul, că a elucidat totul; știința face eforturi de a ne oferi o perspectivă pozitivistă și logică despre toate lucrurile și își extinde determinismul fatal până spre lumea morală.
În orice caz, astăzi întreg universul material este revendicat de către știință și nimeni nu mai îndrăznește să se ridice împotriva acestei revendicări. Noțiunile de miracol și de supranatural s-au evaporat ca o prejudecată uitată de timp.
Cele trei texte fundamentale reproduse în cartea de față - Fama Fraternitatis, Confessio Fraternitatis și Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz - reprezintă singurele mărturii directe despre Frăția Rozacrucii.
În afară de aceste trei documente care au stârnit polemici ce datează de patru secole, nu există nici o altă mărturie directă, după cum nu există nici un personaj istoric din perioada apariției textelor care să fi afirmat despre sine, în mod deschis, public și lipsit de orice îndoială, că ar fi membru al Frăției Rozacrucii.
În Cele douăsprezece chei ale filosofiei sunt amplu reproduse diferite operații alchimice, codificate alegoric, în cuvinte la care au fost adăugate imagini.
Fiecare capitol sau „cheie“ descrie alegoric o etapă distinctă din procesul complex în urma căruia poate fi creată piatra filozofală.
Descrierea etapelor e făcută în așa fel încât să reveleze și deopotrivă să ascundă „metoda“ folosită; e nevoie de un maestru alchimist priceput care să interpreteze corect limba voalată a textului alegoric și imaginea afiliată.
Ridicând probleme umane eterne și oferind soluții, cartea „Leul Roșu“ continuă să-și urmeze calea desemnată de propria sa soartă, pentru a transmite mereu actualul său mesaj cititorilor care cugetă și caută sprijin spiritual în această eră neliniștită.
Acțiunea palpitantă a cărții „Leului Roșu“ se derulează pe parcursul a patru secole, conținând cheia celor mai adânci taine ale istoriei alchimiei și filozofiei orientale pentru acei căutători care, citind cartea de mai multe ori, reușesc să-și dea seama cât de numeroase și mereu noi sunt straturile psiho-arheologice implicate.
Pagini cu rezultate:
12