0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Spiritualitate
  3. Istorioare cu tâlc din tradiția sufită
Carte

Istorioare cu tâlc din tradiția sufită

Autor(i): Sa’di Shirazi,
Editura: Sapienția
Anul apariţiei: 2011
Pagini: 143 (13x20 cm)
Preţ: 21,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Titlurile capitolelor cărții „Istorioare cu tâlc din tradiția sufită“ aduc în discuție un mare număr de subiecte cu caracter etic, lucrarea constituindu-se astfel într-un compendiu de filozofie ale cărui principii vor rămâne valabile de-a lungul timpului.

Mesajul lui autorului nu este cel al unui vizionar. Religia sa a fost eminamente practică - el nu a fost adeptul recluziunii și ascetismului, ci susținea că îndeplinirea îndatoririlor față de semeni este sinonimă cu îndeplinirea îndatoririlor față de Divin. Aceasta este ideea de bază a învățăturilor sale.

„Religia“, spunea el, „constă numai în serviciul adus oamenilor; ea nu se rezumă la mătănii, la covorul pentru rugăciune sau la obiceiul de a cerși.“

Această idee apare într-o istorioară din primul capitol susținută de un înțelept la care se spune că a venit în vizită un rege al Persiei pentru a-i cere sfatul. Povestea, precum multe altele din carte, poate sau nu să se bazeze pe o întâmplare reală; dar introducând în poveștile sale diferite personaje care au existat în realitate, Sa’di creează fundalul palpitant și în același timp instructiv specific legendelor, ce se întrepătrunde cu preceptele morale care abundă în cartea sa.

În capitolul doi este ilustrată grația salvatoare a bunăvoinței. Două dintre anecdotele din acest capitol îl au ca personaj principal pe Hatim Tai, renumitul conducător arab a cărui generozitate era atât de mare, încât ar fi preferat să moară decât să îl dezamăgească pe mesagerul trimis de un rege invidios pentru a-1 asasina. Merită să mai amintim și istorioara intitulată „Dervișul și vulpea“ din care înțelegem modul în care Orientul interpretează cuvântul „noroc“. Sa’di subliniază aici necesitatea eforului personal, criticând lenea și dezinteresul celui care, folosind Soarta ca și scuză, nu face nimic.

În capitolul șapte, Sa’di povestește o istorioară din timpul studiilor sale în care critică propria sa înclinație de a se lăuda.

În ultimele capitole Sa’di, dezvăluie bigotismul și intoleranța musulmanilor, dar și a celor care aparțin altor credințe, criticismul său fiind înlocuit de omagiul sincer și entuziast pe care poetul îl aduce Divinității care, în esență, este venerată de toate popoarele.

Narațiunea din capitolul opt în care Sa’di povestește aventura sa în rândul idolatrilor din Guzerat este plină de umor, și, în același timp, iluminatorie.

Să pornim acum la drumul propus de Sa’di și, după ce am străbătut deșertul nisipos, ajungând într-un oraș pitoresc renumit pentru livada sa cu zece porți, să ne odihnim puțin și să ne potolim setea de cunoaștere ascultând aceste istorioare pline de tâlc…

Cuprinsul cărţii: „Istorioare cu tâlc din tradiția sufită“

  • NOTA EDITORULUI
  • INTRODUCERE
  • PROLOG - în numele lui Dumnezeu, Milostivul
  • Despre justiție și administrația guvernului
  • Despre bunăvoință
  • Despre iubire
  • Despre umilință
  • Despre acceptare
  • Despre mulțumire
  • Despre educație
  • Despre recunoștință
  • Despre căință
  • Despre rugăciune