Cărți: Creștinism (pag. 11.4)

Smeriți și discreți, deloc doritori de publicitate și nicidecum chinuiți de visuri de mărire, marii duhovnici contemporani și ai vremurilor recente au continuat, precum înaintașii lor – un Nicodim de la Tismana sau un Daniil Sihastrul, bunăoară –, să facă loc minunilor în viața de zi cu zi, întru sporita evlavie a adevăraților preoți și părinți spirituali ai neamului nostru.

Dacă ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria creștinismului, curge pe un făgaș extrem de îngust, iar uneori pare că se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsă din albie, mătură totul în urma lui și, de aceea, nici nu poate fi stăvilit teoretic și încadrat sistematic, iar când pătrunde în creștinism caută să clatine agape și să-i ia locul.

Împreună cu „Evangheliile gnostice“, care conține traducerea acestor texte, prezenta carte ne oferă o imagine despre complexitatea mișcării creștine timpurii și ridică întrebări fundamentale pentru oricine e interesat de istoria civilizației noastre

Prin faptul, că, opunându-se parcă lui Leonardo da Vinci, „Cina cea de taină“ de la Voroneț nu-l pune pe Iisus, Dumnezeu, nu om, în centrul compoziției, ci la marginea ei.