Cărți: Creștinism (pag. 10.4)

Biblia, care probabil a fost cea mai prost înțeleasă dintre toate cărțile scrise vreodată, conține nenumărate pasaje obscure și misterioase, care rămân complet ininteligibile în lipsa unei chei cu ajutorul căreia să se limpezească semnificația acestora. Acea cheie este dată de Cabala.

„Călătoria Sfîntului abate Brendan“ este o sinteză din secolele VIII-IX între tradiția legendară celtică și gândirea creștină.

Ioan Petru Culianu scrutează partea esoterică a Renașterii, Cabala creștină și mistica neoplatonică înflorite în Italia secolului al XV-lea, construcții speculative solidare cu științele oculte ale Evului Mediu.

Părintele Arsenie Boca este unul din acei duhovnici ai neamului românesc pe care nu mai ai cum să îi ignori.

Am considerat că o asemenea îngemănare între cele ce ni se istorisesc despre Părintele Arsenie Boca și ceea ce ne spune el însuși poate constitui încă o cale fericită în căutarea, de către fiecare dintre noi, a Părintelui Arsenie.

În această carte am dorit să cuprindem o serie de referințe ale celor contemporani cu Părintele Arsenie încă din vremea anilor de școală.

Cartea aceasta cuprinde atât o serie de cuvinte memorabile ale Părintelui Arsenie Boca, risipite printr-o serie de scrieri lăsate de omul lui Dumnezeu, cât și foarte multe sfaturi, îndrumări lăsate prin viu grai ucenicilor săi sau credincioșilor care îl căutau.

Lucrarea noastră vrea să scoată în relief faptul că sfințenia nu este un act imposibil de realizat, pentru că este idealul suprem al vieții noastre creștinești și, prin urmare, poate fi atins de oricine în trepte sau grade diferite, după măsura darului primit și pe măsura strădaniilor fiecăruia, susținute și întărite de harul Duhului Sfânt.

„S-a spus mereu că îngerii sunt «dublul» ceresc al omului. Suntem mereu însoțiți de «modelul» nostru, de portretul nostru îmbunătățit. Și suntem – sau, în orice caz, ar fi bine să fim – într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Îngerul oferă fiecăruia din actele noastre reperul epurei lui, adică desenul lui ideal. Lângă fiecare «este», îngerul așază un «cum ar trebui să fie». El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieții noastre, așa cum am face-o noi înșine dacă am fi în condiția lui.“ (Andrei PLEȘU)

Acest titlu trebuia să releve caracterul deosebit al cărții.

Nu era vorba doar de încercarea de a prezenta din perspectivă istorică conținutul mistic al creștinismului, ci trebuia înfățișată apariția creștinismului din viziunea mistică.

Prin cunoașterea felului cum a apărut, cartea vrea să sublinieze și nicidecum să pună în umbră originalitatea esenței creștinismului.