Cărți: Creștinism (pag. 10.8)

Am considerat că o asemenea îngemănare între cele ce ni se istorisesc despre Părintele Arsenie Boca și ceea ce ne spune el însuși poate constitui încă o cale fericită în căutarea, de către fiecare dintre noi, a Părintelui Arsenie.

În această carte am dorit să cuprindem o serie de referințe ale celor contemporani cu Părintele Arsenie încă din vremea anilor de școală.

Cartea aceasta cuprinde atât o serie de cuvinte memorabile ale Părintelui Arsenie Boca, risipite printr-o serie de scrieri lăsate de omul lui Dumnezeu, cât și foarte multe sfaturi, îndrumări lăsate prin viu grai ucenicilor săi sau credincioșilor care îl căutau.

Lucrarea noastră vrea să scoată în relief faptul că sfințenia nu este un act imposibil de realizat, pentru că este idealul suprem al vieții noastre creștinești și, prin urmare, poate fi atins de oricine în trepte sau grade diferite, după măsura darului primit și pe măsura strădaniilor fiecăruia, susținute și întărite de harul Duhului Sfânt.

„S-a spus mereu că îngerii sunt «dublul» ceresc al omului. Suntem mereu însoțiți de «modelul» nostru, de portretul nostru îmbunătățit. Și suntem – sau, în orice caz, ar fi bine să fim – într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Îngerul oferă fiecăruia din actele noastre reperul epurei lui, adică desenul lui ideal. Lângă fiecare «este», îngerul așază un «cum ar trebui să fie». El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieții noastre, așa cum am face-o noi înșine dacă am fi în condiția lui.“ (Andrei PLEȘU)

Acest titlu trebuia să releve caracterul deosebit al cărții.

Nu era vorba doar de încercarea de a prezenta din perspectivă istorică conținutul mistic al creștinismului, ci trebuia înfățișată apariția creștinismului din viziunea mistică.

Prin cunoașterea felului cum a apărut, cartea vrea să sublinieze și nicidecum să pună în umbră originalitatea esenței creștinismului.

Smeriți și discreți, deloc doritori de publicitate și nicidecum chinuiți de visuri de mărire, marii duhovnici contemporani și ai vremurilor recente au continuat, precum înaintașii lor – un Nicodim de la Tismana sau un Daniil Sihastrul, bunăoară –, să facă loc minunilor în viața de zi cu zi, întru sporita evlavie a adevăraților preoți și părinți spirituali ai neamului nostru.

Dacă ideea de agape este ca un pârâu care, în istoria creștinismului, curge pe un făgaș extrem de îngust, iar uneori pare că se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsă din albie, mătură totul în urma lui și, de aceea, nici nu poate fi stăvilit teoretic și încadrat sistematic, iar când pătrunde în creștinism caută să clatine agape și să-i ia locul.

Împreună cu „Evangheliile gnostice“, care conține traducerea acestor texte, prezenta carte ne oferă o imagine despre complexitatea mișcării creștine timpurii și ridică întrebări fundamentale pentru oricine e interesat de istoria civilizației noastre

Prin faptul, că, opunându-se parcă lui Leonardo da Vinci, „Cina cea de taină“ de la Voroneț nu-l pune pe Iisus, Dumnezeu, nu om, în centrul compoziției, ci la marginea ei.