Cărți: Psihologie (pag. 12)

Integrând rezultatele cercetărilor empirice cu noțiunile teoretice din teoria atașamentului, intersubiectivitate, neuroștiințe și meditația budistă, autorul reușește să transmită modul în care psihoterapeuții pot folosi în practică trei elemente cheie: relația terapeutică ce reprezintă un creuzet al dezvoltării, dimensiunea nonverbală a interacțiunii terapeutice și influența transformatoare a unei atitudini reflexive și meditative.

În personalitatea umană, ca și în natură, lumina și întunericul se află într-un raport de interdependență, formează un întreg. Așezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute și lăsăm în umbră alte aspecte.

Această metaforă a luminii și umbrei se regăsește în două concepte definite de către C.G. Jung: „persona“ și „umbra“. În timp ce „persona“ reglementează relația cu lumea exterioară, prin „umbră“ sunt definite acele trăsături ale personalității care…

Bărbatul care caută să-și regăsească mama în partenerele sale este etichetat imediat drept „băiețelul mamei“. Iar despre femeia care preferă să umble doar cu bărbați mult mai în vârstă se spune că n-a reușit să se „desprindă de tatăl ei“.

Deși, inițial, complexele materne și paterne se dezvoltă ca un răspuns pozitiv în relația cu părinții, aceste legături extrem de strânse pot deveni un obstacol pentru maturizarea psihică, mai precis pentru felul în care ne construim o imagine de sine, pentru relațiile de cuplu, dar și pentru eficiența în profesie.